C.S. LEWIS - De ce, Doamne?

DESCRIERE

C.S. LEWIS - De ce, Doamne?

O radiografie a suferintei

HUMANITAS, 2020

Extras/ 1

Nu mi-a spus nimeni ca jalea seamana atat de mult cu frica. Desi nu ma tem, traiesc aceeasi senzatie pe care mi-o da teama. Aceeasi zburataceala ca de fluturi in stomac, aceeasi neliniste, acelasi gol. Inghit in sec intruna.

Alteori parc-as fi cherchelit si lovit in moalele capului. Intre mine si lume s-a asternut un fel de patura nevazuta. Mi-e greu sa pricep cuvintele altora. Sau poate mi-e greu sa vreau sa le pricep. Cu toate astea, nu doresc sa fiu ignorat. Ma ingrozesc de clipele in care casa e pustie. Macar de-as auzi lumea vorbind in jur, dar nu cu mine.

Uneori, cu totul pe neasteptate, ceva din mine incearca sa ma asigure ca, totusi, nu mi-e atat de greu, nu chiar atat de greu. Viata omului nu se reduce la dragoste. Am fost fericit inainte s-o intalnesc pe H. Sunt inzestrat cu ceea ce se cheama destule „resurse”. Oamenii depasesc lucrurile astea. O sa ma descurc. E jenant sa dai ascultare acestui glas launtric, dar, pentru o clipa, pledoaria lui pare valabila. Apoi, deodata, ma loveste pumnul fierbinte al amintirii si tot acest „bun-simt” se topeste ca o furnica pe marginea unui cuptor.

Recaderea in disperare e insotita de lacrimi si jale. Lacrimi de autocompatimire. Aproape ca prefer momentele de agonie. Acestea sunt macar curate si cinstite. Dar plansul de mila proprie, balacirea scarboasa in placerea pe care mi-o da si care mi se lipeste de suflet ma dezgusta.