Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

24 de cuvinte despre viata duhovniceasca

0 opinii / Scrie o opinie
  • 34,00 lei

ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Sfantul Simeon Noul Teolog  |  24 de cuvinte despre viata duhovniceasca. 
Doxologia – Iasi, 2014. 


Colectia Traduceri – 7. 
Traducere din limba greaca veche, introducere si note de Ieromonah Lavrentie Carp. 
Carte tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului TEOFAN, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. 

Extras din Studiu introductiv 
Ignorata multa vreme, opera Sfantului Simeon Noul Teolog s-a bucurat de un interes pe masura originalitatii sale abia in a doua parte a secolului trecut, prin intermediul unor editii critice, traduceri si studii relevante. Antipatia fata de persoana si invatatura sa prea exigenta s-a manifestat inca de pe cand era in viata, fiind desconsiderat  si marginalizat ca un prooroc de catre farisei, ca o voce insuflata de Dumnezeu in fata unei credinte surde, accommodate cu pamantescul. Totusi, secolul trecut a fost martorul editarii sistematice a operei sale de cand atentia patrologilor a fost indreptata si asupra sa , scotandu-l din anonimatul  la care fusese condamnat tacit si plasandu-l in corul Parinti isihasti ca un precursor al teologiei palamite a energiilor necreate. Iar lucrarea de fata, ramasa needitata pana acum, contribuie cu cateva nuante in plus la imaginea de ansamblu a invataturii acestui Nou Teolog al “luminii neinserate”, dezvaluind nu doar o teologie vie si harismatica, ci si sistematica. 


Extras din Cuvantul 20 
Domnul a zis: “Daca ramaneti in cuvantul Meu, veti cunoaste adevarul si adevarul va va elibera” (In 8, 31-32). Iata cele trei lucruri: ramanerea, cunoasterea si ceea ce elibereaza, nu libertatea. Si in aceste cuvinte: “Oricine face pacatul este rob al pacatului” (In 8, 34); iata ca a fost aratat ca e rob si robul nu este autodeterminat. Si dupa putin: “Deci , daca Fiul va va elibera, veti fi liberi la propriu” (In 8, 36). Deci, de vreme ce Dumnezeu, Cel ce spune acestea, este martor credincios, cine poate zice ca robul pacatului este autodeterminat fata de orice viclesug si peste orice robie, nefiind autodeterminat? Si acestea [le spune] Domnul. Iar Apostolul trimis de El striga catre toata lumea cu glas mare, dupa cum a fost trimis el insusi de Tatal sau: “Om nenorocit ce sunt eu! Cine ma va izbavi de trupul mortii acesteia?” (Rom. 7, 24). Si cel izbavit este izbavit in totalitate de robie. Spune chiar si el: “Deci stati in libertatea cu care ne-a eliberat Hristos” (Gal. 5, 1), aratand ca au fost eliberati din robie, iar cand se aflau in ea nu erau autodeterminati. 


Acestea sunt suficiente pentru o mica demonstratiereferitor la autodeterminarea noastra. Ceva supravietuieste  in noi, cei facuti robi de pacat, in vointa si numai atat, pentru ca nu poate trece dincolo, si, din aceasta cauza, trebuie data lui Hristos impreuna cu osteneala si truda mintii injugate cu vointa numai prin credinta, nu prin fapte, pentru ca sa vada Insusi Cel ce Se da pe Sine ca izbavire pentru sufletele noastre ca vrem “din tot sufletul,  din toata mintea, din toata taria” (Mc 12, 30) libertatea fata de tirania vicleana a pacatului – caci tirania nu este altfel decat fara de voie pentru pacat; si, daca este fara de voie, nu-i din autodeterminare – si sa-i daruiasca libertate prin impartasirea cu Sine celui care cade astfel la El. Caci nimeni nu este liber intre oameni si autodeterminat ca unul liber decat numai Hristos, iar El ca Dumnezeu si om. Caci toti oamenii sunt robi de la Adam, robul pacatului, care nu e nici autodeterminat, ca rob, pana la sfarsit. In afara de aceia care au fost eliberati de Hristos, dupa cum este scris: “Omul dintai este din tarana, pamantesc; precum cel pamantesc, astfel sunt si cei pamantesti. Omul cel de-al doilea este Domnul din cer; precum este Cel ceresc, astfel sunt si cei ceresti” (I Cor. 15, 47-48). 


Deci cum este cel pamantesc? Desfranat,mincinos, rau, viclean, ascuns, felurit, neiubitor, nemilostiv, lacom, rapitor,  nedrept, cu slava desarta, mandru, semet, socoteste ca nu se deosebeste cu nimic de toti oamenii si ca ii depaseste pe toti oamenii, tiranic si, din aceste cauze, iubitor al lumii, vrajmas al lui Dumnezeu, dupa cum este scris: “Tot cel ce vrea sa fie prieten al lumii se face pe sine vrajmas al lui Dumnezeu” (Iac. 4, 4). Iar vrajmasul, daca este prin vointa, chiar daca este prieten, cum nu este mai vrajmas? Iar vrajmasul lui Dumnezeu cum se va apropia de Dumnezeu si va vorbi cu El? Pilda de vrajmasie sunt cei ce vorbesc cu El, Ii canta si-L lauda cu gura, dar cu inima ratacesc. Caci nu este cu putinta sa vorbesti cu Dumnezeu cu gura si cu mintea fara sa fie stapanita mintea si ingradita  din toate partile cu tabere ingeresti. Cel ce vorbeste astfel cu Dumnezeu si-a agonisit iarasi autodeterminarea vredniciei cuvantatoare. Si cum este cel ceresc? Fatis, drept si cuvios ca Domnul. Caci, precum fiecare tata naste din firea sa, tot astfel si Hristos, al doilea tata, naste din firea Sa copii  drepti si cuviosi, fatisi si adevarati, dupa chipul tatalui lor pentru ca sunt liberi si stapani pe sine. 


Acestea sunt semnele distinctive ale celui stapan pe sine, precum celelalte nu sunt ale celui stapan pe sine. Caci spune Cel iubit: “Intru aceasta sunt vaditi copiii lui Dumnezeu  si copiii diavolului” ((I In 3, 10). Si, de vreme ce libera alegere ne este deschisa numai la vointa, se cuvine a voi mai intai, apoi a cauta pe Eliberator. Dupa ce a fost cunoscut Eliberatorul, [se cuvine] a cadea la picioarele Lui si a-I cere libertatea. Caci nu este cineva stapan pe sine decat doar Cel liber, Care miluieste, mantuieste si lumineaza mintea sa vada drept, curat si fara sa fie deranjata, incat sa poata fugi de cele ce trebuie si sa faca  cele ce se cuvin. Pentru ca nu tine de noi vederea celor drepte, ci doar impreuna cu un luminator, fie soarele pentru cele simtite, fie Hristos pentru cele intelegatoare, Care intoarce, creste si schimba sufletul intelegator in privinta celor foarte dumnezeiesti precum soarele in privinta celor simtite. Putand fi intors si schimbat dupa fire, a ajuns stricacios si muritor de la calcarea de porunca. A fost osandit astfel  la o munca si pedeapsa vesnica din cauza neascultarii si s-a stricat nu dupa fiinta, ci in privinta deliberarii. 


Caci moartea sufletului este despartirea de Dumnezeu. Din cauza acestei despartiri toata vietuirea tuturor oamenilor este povarnita, ciobita si ratacita mai mult sau mai putin, dar nu este bine-placuta lui Dumnezeu sau Il manie.  Dar in veacul viitor , dupa ce [sufletul] il va schimba si pe el spre nestricaciune, trupul va fi adunat si inviat numai la porunca Celui Singur, prin cuvantul unei puteri negraite si catre nestricaciune si viata vesnica, dupa ce a fost stricacios nu dupa deliberare, ci dupa fiinta. Caci moartea trupului este despartirea de suflet. Din cauza acestei despartiri se destrama  si se intoarce in tarana si inchipuie patima inteleasa  a sufletului. Nestricaciunea amandurora, a sufletului si a trupului, este una: familiarizarea, unirea si comuniunea din nou cu Dumnezeu “ca sa ne facem partasi dumnezeiestii firi” (II Pt. 1, 4) nestricacioase si nemuritoare. 

SPECIFICATII

Traducere Ierom. Lavrentie Carp
An aparitie 2014
Coperta Cartonata
Nr. pagini 216
Limba Romana
Cod 978-606-666-179-9