Arhidiacon Razvan-Constantin STEFAN | Stihirile dogmatice anastasime ale vecerniei sambetelor octoihului. Izvoarele liturgice si traditia muzicala (Din secolul al XI-lea pana in prima jumatate a secolului al XIX-lea)

DESCRIERE

Arhidiacon Razvan-Constantin STEFAN    |    Stihirile dogmatice anastasime ale vecerniei sambetelor octoihului. Izvoarele liturgice si traditia muzicala (Din secolul al XI-lea pana in prima jumatate a secolului al XIX-lea)

Editura Basilica – Bucuresti, 2014

Volum publicat cu binecuvantarea Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

||||

Capitolul I, Un argument teologic pentru fenomenul cantarii in cultul crestin ortodox/ e x t r a s

Muzica bizantina, patrimoniu inestimabil al spiritualitatii ortodoxe, a fost dintotdeauna, este si va ramane una dintre cele mai fericite simbioze intre imaginile poetice si fondul melodic eliberat de rigoarea ritmului sau a invesmantarii armonico-polifonice.

Privita din perspectiva fenomenologica a existentei si a desfasurarii sale temporale, muzica bizantina imbraca forma unei tridimensionalitati temporale, determinate atat de realitatea existentei sale prin sine ca factor de limbaj, comunicare si comuniune, cat si de cea a existentei sale, privita din perspectiva istorica. Prin urmare, perceptia despre o anumita dimensiune sau alta, se contureaza in functie de modalitatile de receptare a fenomenului muzicii de cult, ca parte integranta a cultului liturgic.

Se distinge, mai intai, dimensiunea timpului concret de desfasurare a unei cantari in ansamblul ei. Caracterul comemorativ si festiv al cantarii liturgice va fi astfel circumscris conceptiei teologice a liturghisirii mistice, intrucat, prin evidentierea imnografica a istoriei mantuirii (prin Hristos si sfintii Sai), se depaseste latura strict comemorativa, abordandu-se dimensiunea eshatologica a unirii, prin cult si cultivare liturgica cu Hristos si cu Biserica sa triumfatoare, supratemporal si supraspatial. In acest fel, actul liturgic, indiferent de modalitatea sa de exprimare (gestuala, sau verbo-muzicala), cunoaste valente eshatologice, care transcend determinarile spatio-temporale, Cerul unindu-se cu pamantul, prin inaltarea pamantului la Cer si prin coborarea Cerului pe pamant.