DESCRIERE
Anna KRETZULESCU – LAHOVARY | Nebiruita flacara a vietii Amintiri 1867-1952
HUMANITAS - memorii | jurnale, 2018
Editie ingrijita, traducere din franceza si studiu introductiv de Alina PAVELESCU
Cu un cuvant de incheiere de Serban STURDZA
||||
Extras din prima parte - Copilaria
Pastele e inconjurat, pentru fetita care eram, nu doar de aureola reculegerii, ci si de aceea a primaverii.
Reculegerea era plina de dulceata, caci mergeam in fiecare zi din saptamana sfanta la slujbele de „denie”. Cand ziua se sfarsea, in orele blande dinaintea crepusculului, plecam la biserica, cu mama care ma tinea de mana. Era foarte placut sa mergem asa, impreuna, catre biserica. Niciodata nu mi s-a parut ca aceste slujbe erau prea lungi.
Atmosfera de pietate era invaluitoare si simteam cum rugaciunile mele interioare se reuneau cu cele ce erau citite. Aveam locul meu: ma asezam pe treptele marii strane rezervate episcopului. Tata statea in prima strana din dreapta, iar mama pe un scaun alaturi de mine.
Imi aduc foarte bine aminte prima mea spovedanie. Aveam cinci ani si mama imi vorbise cu toata seriozitatea, spunandu-mi ca de la acea varsta eram suficient de responsabila ca sa cunosc binele si raul si ca trebuia sa-mi cer iertare in fata Domnului pentru greselile mele, povestindu-i-le preotului. Batranul preot de la biserica Kretzulescu avea o infatisare pe care am regasit-o adeseori in picturile bizantine, slab si cu o barba alba de tot, pe potriva misiunii sale. Cand am ramas singura cu el am devenit constienta de ce trebuia sa ii spun. Cred ca nici nu am ezitat, nici nu am fost timida, am ramas cu un sentiment al datoriei implinite cu devotiune si simplitate. Nu imi amintesc ce i-am marturisit, dar mi-a ramas in minte o imagine: batranul preot, cu mica mea persoana in fata lui, ferestrele mari care se deschideau catre cer, multa lumina si multa liniste.
