Draga profesore Einstein. Din corespondenta lui Albert Einstein cu copiii

DESCRIERE

Alice CALAPRICE (ed.)  |  Draga profesore Einstein. Din corespondenta lui albert Einstein cu copiii – Cu un eseu de Robert SCHULMANN

Humanitas, 2016

 Prefata de Evelyn EINSTEIN

Traducere din engleza de Liliana DONOSE SAMUELSSON

||||

Extras de la p. 36

In anul cand a implinit cinci ani, a primit de la tatal lui o busola. A fost un moment de rascruce in viata lui frageda, pentru ca a ramas uluit de faptul ca acul indica intotdeauna nordul magnetic, de parca il misca o mana invizibila. Aflase astfel ca exista in natura forte pe care omul nu le vede, iar aceasta vrajitorie a avut un impact enorm si indelungat asupra lui.

La sapte ani a intrat la Petersschule, in Muenchen, unde se mutase familia sa. Aici a fost un elev mai degraba mediocru. Ii trebuia mult timp de gandire pana sa raspunda la o intrebare, asa ca profesorii nu-si puteau da seama de inclinatiile lui stiintifice. Adevarul e ca-si pierdeau rabdarea si-l loveau cu bastonul peste palme daca nu binevoia sa raspunda imediat la intrebari, metoda des aplicata in scolile germane nu numai la vremea aceea, dar si in timpuri mai apropiate de zilele noastre. Se credea, in mod straniu, ca violenta e unul din cele mai bune mijloace de a-i invata pe copii sa gandeasca mai repede.

In aceeasi perioada, micul Albert avea la scoala ore obligatorii de religie catolica, iar acasa era initiat in iudaism de o ruda indepartata. Intrigat de ceea ce citea, a inceput sa puna patima in gandurile si actele lui religioase, dorind mai presus de orice sa-i fie pe plac lui Dumnezeu. O facea fara vreo influenta din partea parintilor, care nu erau prea religiosi. Mai tarziu, sentimentele lui religioase s-au transformat in mare masura in gandire filozofica, indepartandu-se de credinta intr-un Dumnezeu capabil sa controleze oamenii si evenimentele. A continuat toata viata sa aiba un profund simt al datoriei, mai ales fata de cei nedreptatiti.

321 (2104)