Zapezile de altadata

DESCRIERE

Gregor von REZZORI    |    Zapezile de altadata

HUMANITAS, 2012

Subtitlu – Portrete pentru o autobiografie pe care nu o voi scrie niciodata

Traducere din germana de Sanda MUNTEANU

||||

Extras din prezentarea autorului (Humanitas, coperta II)

Gregor von Rezzori (1914-1998) s-a nascut intr-o familie austriaca la Cernauti, in Bucovina, devenind dupa 1918 cetatean roman. A trait cativa ani, inainte de a pleca in 1938 la Berlin, in Bucuresti. Este considerat unul dintre marii scriitori moderni de limba germana. Cea mai cunoscuta carte a sa, Memoriile unui antisemit (Humanitas Fiction, 2008), si Zapezile de altadata fac parte dintr-o trilogie dedicata istoriei europene din prima parte a secolului XX.

Extras din text (pp. 8-9)

N-a descoperit nimeni, niciodata, cum se lipise de ea numele Cassandra. Este cu totul imposibil sa-l fi primit la botez. Catunul din Carpati de unde se tragea – ea isi amintea, ce-i drept, numele lui, dar nu mai stia unde se afla, in orice caz era „in mijlocul padurilor” – consta dintr-o mana de colibe acoperite cu sindrila, in care locatarii dormeau iarna impreuna cu oile; in timpul verii, melodiile melancolice ale fluierelor ciobanesti se pierdeau in pustietatea muntilor animati doar de fosnetul brazilor. Nu ne-a spus niciodata ce nume purtase acolo si nici cine o fericise pentru prima oara cu numele de Cassandra. Probabil cineva de la manastirea de unde o adusese tatal meu. Dar si aceasta ipoteza parea indoielnica. Staretul ar fi fost singurul in stare sa o impodobeasca cu numele vizionarei din Iliada, alegand-o tocmai pe ea dintre toate celelalte slujnice – poate in urma vreunei profetii funeste. Calugarii imbracati in rasele lor negre, cu potcapuri asemanatoare unor burlane de soba pe capetele acoperite de un par latos, sfiosi, cazuti in extaz sau de un misticism interiorizat, ca niste nebuni, erau tot atat de agramati ca fratii lor din sat. Dar, indiferent cine ii fusese nas, la noi sosise cu numele de Cassandra, luandu-ma in grija din momentul in care ma nascusem – in calitate de dadaca, spunea mama mea; in calitate de doica, sustinea Cassandra sus si tare.