In exclusivitate Icoana Sfantului Cuvios Iosif Isihastul

Vremuri second-hand

0 opinii / Scrie o opinie
  • 49,00 lei

ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Svetlana ALEKSIEVICI  |  Vremuri second-hand

Humanitas, 2016, 2017

Traducere din rusa si note de Luana SCHIDU

||||

Extras – motto:

„Adevarul este ca si victima, si calaul erau josnici; iar ca lectia lagarelor este aceasta infratire intru abjectie.”  –  David Rousset, Les jours de notre mort (Zilele mortii noastre)

„In orice caz, nu trebuie sa uitam ca pentru victoria raului in lume sunt raspunzatori in primul rand nu infaptuitorii orbi ai acestuia, ci spiritele clarvazatoare ale slujitorilor binelui.” - Feodor Stepun, Blivsee i nesbivseesia (Ce-a fost si ce-ar fi putut sa fie)

Extras din Insemnarile unui complice

Ne despartim de vremurile sovietice. De viata aceea a noastra. Incerc sa-i ascult cu onestitate pe toti participantii la drama socialista...

Comunismul a avut un plan smintit: sa-l schimbe pe omul „vechi”, pe batranul Adam. Si i-a reusit... poate ca e singurul lucru care i-a reusit. Vreme de mai bine de saptezeci de ani, in laboratoarele marxism-leninismului a fost creat un tip aparte de om – homo sovieticus. Unii il socotesc un personaj tragic, altii il numesc sovok. Mie mi se pare ca il cunosc pe acest om, il cunosc bine, am trait multi ani alaturi de el, umar la umar. El – sunt eu. El – sunt cunostintele, prietenii, parintii mei. Vreme de cativa ani am calatorit prin toata fosta Uniune Sovietica, pentru ca homo sovieticus nu e numai rus, ci si bielorus, turkmen, ucrainean, kazah... acum traim in state diferite, vorbim limbi diferite, dar suntem inconfundabili. Ne recunosti imediat! Noi toti, oamenii din socialism, semanam intre noi si nu semanam cu ceilalti oameni – avem propriul vocabular, propriile reprezentari despre bine si rau, despre eroi si martiri. Avem o relatie aparte cu moartea. In povestile pe care le notez, iti zgarie mereu urechea cuvinte ca: „a trage”, „a impusca”, „a lichida”, „a trimite la moarte”, sau variante sovietice ale disparitiei, precum „arest”, „zece ani fara drept de corespondenta, „emigratie”. Cat poate pretui viata omului daca ne amintim ca nu demult oamenii piereau cu milioanele? Suntem plini de ura si de prejudecati. Toti provenim din locul care a cunoscut Gulagul si un razboi cumplit. Colectivizarea, deschiaburirea, stramutarea populatiilor...

Acesta a fost socialismul , aceasta a fost, pur si simplu, viata noastra. Pe atunci vorbeam putin despre ea. Iar acum, cand lumea s-a schimbat ireversibil, pe toti a inceput sa-i intereseze viata aceea a noastra; oricum ar fi fost ea, era viata noastra. Scriu, refacand din bucatele, din farame, istoria socialismului „domestic”... „intern”. Asa cum a salasluit el in sufletul omului... Ma atrage mereu tocmai aceasta perspectiva marunta – omul. In definitiv, acolo se petrece totul.

Extras de la p. 159

Anii lui Gorbaciov... Libertate si cartele. Cartele... cupoane... Pentru orice: de la paine la arpacas si sosete. Stateam la coada cate cinci-sase ore... Dar stateam cu o carte pe care inainte nu puteam s-o cumparam si stiam ca seara avea sa se dea un film care inainte era interzis, zacuse zece ani pe un raft. Ce rasfat! Sau aveam toata ziua in cap ca la ora zece era emisiunea Vzgliad... Realizatorii ei, Alexandr Liubimov si Vladislav Listiev, devenisera eroi nationali. Incepeam sa intelegem ca n-a existat numai Gagarin, ci si Beria... De fapt, mie, proasta de mine, mi-ar fi ajuns libertatea cuvantului, fiindca eu, dupa cum avea sa se lamureasca in scurt timp, eram o fetita sovietica; noi, sovieticii am fost cu totii mai marcanti decat am fi crezut. Nu voiam decat sa-i pot citi in voie pe Dovlatov si pe Viktor Nekrasov, sa-l ascult pe Galici. Asta mi-ar fi fost de ajuns. Nici nu visam sa ma duc la Paris, sa ma plimb prin Montmartre... sau sa vad Sagrada Familia a lui Gaudi. Numai sa avem voie sa citim si sa vorbim. Sa citim! S-a imbolnavit Olia a noastra, avea doar patru luni si suferea de o obstructie grava. Am innebunit de spaima. M-au internat cu ea in spital, dar nu puteam s-o culc nici macar un minut, numai in pozitie verticala, la mine in brate, se linistea. Ma tot plimbam cu ea pe coridoare. Daca adormea pentru o jumatate de ora, ce credeti ca faceam eu? Nedormita, chinuita cum eram... ce faceam? Aveam intotdeauna sub brat Arhipelagul Gulag – il deschideam imediat. Intr-o mana imi tneam copilul, care agoniza, iar in cealalta mana il aveam pe Soljenitin. Cartile ne tineau loc de viata. Asta era lumea noastra.

SPECIFICATII

Autori Svetlana Aleksievici
Traducere Traducere din rusa si note de Luana SCHIDU
Editura Humanitas
An aparitie 2016, 2017
Coperta Cartonata
Dimensiuni 13 x 20 cm
Nr. pagini 472
Limba Romana
Cod 978-973-50-5306-2