Vintila MIHAILESCU | In cautarea corpului regasit – O ego-analiza a spitalului

DESCRIERE

Vintila MIHAILESCU    |    In cautarea corpului regasit – O ego-analiza a spitalului

POLIROM, 2019

Colectia Plural M

||||

Extras din preambul

Cand a devenit clar ca voi petrece mult timp in spital si dupa ce m-am dezmeticit si eu un pic, primul meu gand de antropolog a fost ca ma aflu intr-o „cultura” despre care doar auzisem cate ceva, asa ca, iata, am o ocazie neasteptata de a face un studiu inedit. Observatia participativa era garantata, precum si cei doi ani pe care ii recomanda „taticul” antropologiei, Malinowski. Toate conditiile erau deci indeplinite, asa ca mi-am propus sa scriu o „etnografie a spitalului” – de altfel, acesta a fost si primul titlu al „cartii” pe care planuiam sa o scriu. M-am uitat deci mai intai de jur imprejur, sa vad ce se intampla in lumea inconjuratoare. Curand, am realizat insa ca sunt atras, inevitabil, mai mult de ceea ce se intampla cu mine. Am schimbat deci si titlul, care a devenit O (auto)etnografie a spitalului. Dupa inca o vreme, ceea ce a ajuns sa ma fascineze a fost aventura corpului – pe care o traiam, desigur, pe cont propriu, dar incepusem sa o observ si la cei din jur. Corpul a ramas asadar in centrul atentiei mele, astfel incat am schimbat si titlul, in Etnografia spitalului. O antropologie a corpului. Imi era clar ca in afara spitalului nu as fi reusit nicicand sa observ ceea ce am vazut si sa-mi pun problemele despre corp pe care mi le-am pus. Titlul era insa greoi si mult prea academic. A fost momentul in care Ana, sotia mea, mi-a sugerat alt titlu: In cautarea corpului regasit. Intr-un mod profund si doar aparent contradictoriu, exact despre aceasta era vorba. Eu am adaugat doar subtitlul, O ego-analiza a spitalului, caci nu poti intelege cu adevarat anumite aventuri ale corpului in afara „culturii” de apartenenta: si corpul este culture-bound!...

Extras – p. 9

Ne-am adus aminte, si eu, si Ana, de povestea cu preotii budisti invitati sa tina niste prelegeri spirituale in America. Ajunsi pe aeroport, s-au asezat pe niste scaune si au asteptat o zi, doua. In a treia zi, un angajat ala aeroportului i-a intrebat, respectuos, ce se intampla. Am fost invitati in America! a raspuns  superiorul preotilor. Dar sunteti in America! s-a mirat functionarul. Da, corpurile noastre au ajuns, acum ne asteptam sufletele, i-a explicat budistul.