DESCRIERE
Viata liturgica, Jean-Claude Larchet.
Doxologia, 2018.
Oricine asista pentru prima data la o slujba ortodoxa este impresionat in primul rand de frumusetea ei, ce tine intr-o mare masura si de frumusetea cadrului, a cantarilor, a gesturilor si a miscarilor liturgice (ce reprezinta un fel de coregrafie sacra), a luminilor, precum si a picturilor in fresca si a icoanelor, totul strabatut de buna mireasma a tamaiei. Aceasta persoana se simte transpusa intr-o alta lume, in care se integreaza in mod intuititv, mai mult cu inima decat cu ratiunea, intr-o maniera mai mult contemplativa decat intelectiva.
Credinciosii pot, chiar si dupa multa obisnuinta, sa se multumeasca cu acest mode traire, spunand pur si simplu, asemenea Sfintilor Apostoli, Doamne, „bine este ca noi sa fim aici”, ajungand chiar pana la a se simti bine ascultand rugaciuni rostite intr-o limba pe care nu o inteleg. Insa, dupa cum ne spune Sfantul Apostol Pavel, „daca ma rog intr-o limba straina, duhul meu se roaga, dar mintea mea este neroditoare. Atunci ce voi face? Ma voi ruga cu duhul, dar voi canta si cu mintea”(I Corinteni 14, 14-15).
TRADUCERE DIN FRANCEZA – FELICIA DUMAS.
CARTE TIPARITA CU BINECUVANTAREA INALTPREASFINTITULUI TEOFAN, MITR.
Extras din Introducere
Cu acest volum incheiem seria studiilor consacrate Bisericii in viziunea ortodoxa. Dupa volumul despre viata sacramentala, volumul de fata este dedicat unui alt aspect esential al vietii in Biserica, complementar celui dintai si in mare parte in stransa legatura cu acesta: este vorba despre viata liturgica.
Intentia prezentului volum este, ca si in cazul celor care l-au precedat, in principal, una didactica, pedagogica.
Viata liturgica a Bisericii Ortodoxe este, in esenta, in rugaciunile si in ritualurile ei, mostenitoarea practicilor din primele veacuri crestine. Purtatoare a unei traditii vechi si indelungate, ea a cunoscut totusi, de-a lungul secolelor, in functie de nevoile specifice fiecarei perioade, fiecarei Biserici locale sau institutiilor monahale, anumite evolutii manifestate in general printr-o complexificare si acumulare de straturi, referitoare in principal la oranduirea si compozitia slujbelor.
[...] La randul sau, Sfantul Ioan Hrisostomulnu ezita sa afirme: “Se cuvine sa intelegem minunea tainei [a Liturghiei]: ce inseamna, de ce ne-a fost data si care este rostul ei”.
