Umberto ECO | Numarul zero

DESCRIERE

Umberto ECO    |    Numarul zero

POLIROM, 2015, 2020

Traducere din limba italiana si note de Stefania MINCU

||||

e x t r a s

Intre timp ajunseseram la baruletul ei, ea isi sorbea paharul de Bellini, iar eu stateam in tihna cu whisky-ul meu in fata. Ma uitam din nou la o femeie care nu era o prostituata si mai ca simteam cum intineresc din nou.

Poate ca de vina era alcoolul, dar de-acum incepusem sa dau drumul confidentelor. De cand nu mai facusem eu confidente cuiva? I-am povestit ca avusesem o sotie care m-a parasit. I-am spus ca fusesem cucerit de femeia respectiva pentru ca odata, pe la inceputul relatiei noastre, ca sa justific o incurcatura pe care o facusem, o rugasem sa ma scuze fiindca pesemne eram prost, iar ea imi zisese „te iubesc, chiar daca esti prost”. Lucruri dintr-astea te pot face sa te indragostesti nebuneste, insa pe urma poate ca-si daduse seama ca eram mai prost decat putea ea sa suporte, asa ca totul se terminase intre noi.

Maia radea („ce frumoasa declaratie de dragoste, te iubesc cu toate ca esti prost!”) si apoi mi-a povestit ca, desi era mai tanara si nu crezuse niciodata ca era proasta, traise si ea niste intamplari nefericite, poate pentru ca nu stia sa suporte stupiditatea celuilalt sau poate pentru ca toti cei de varsta ei sau putin mai mari i se pareau imaturi.