Trecand pragul tacerii – o carte-document de Tertulian LANGA

DESCRIERE

Tertulian LANGA

Trecand pragul tacerii – o carte-document

Din „tainita ruseasca”, la Malmaison, Pitesti, Vacaresti, FORTUL 13 din Jilava, cu „duba neagra la Gherla, Aiud, Lugoj, Galati si Insula Mare a Brailei, apoi, cu „bou-vagon” acasa – 1948-1964

Editura Vremea, Bucuresti – 2022

Colectia MICA ROMA XXI/ 18 – coordonata de Cristian BADILITA

Extras/ Cuvant-inainte

Traind mereu cu pumn-n gura – Memorie amara, inmormantata-n mine, imi e la fel de greu sa iti dau glas acuma, pe cat de greu mi-a fost sa mi te port tacuta-n constiinta. Dar ma simt nevoit sa te eliberez, pentru a ma elibera pe mine; si nu numai pe mine...

Tacut-am vreme de 38 de ani (din 1964, cand am iesit din inchisoare si pana in 2002, an in care am inceput sa scriu), insa vedeam ca fiecare zi, oarecum fara voia mea, ma integra sinistrului proces de indobitocire in care fusese gramadita „cu biciul si cartela” (vorba lui Lenin)intreaga societate romaneasca, spre unicul obiectiv „vital”: blidul de linte, simbol al supravietuirii – emblema nerecunoscuta a sclavilor dispusi sa-ndure orisice, gata-gata sa multumeasca celor ce nu le taie capul, ba chiar sa mai si laude abilitatea celui ce manuia hangerul peste grumazurile incovoiate mut. Treptat ma integram in gloata. Vedeam insi multumiti de sine ca li se accepta si li se lauda slugarnicia, insi dispusi oricand sa cugete (?) cu creierele altora, fie si tampe ele. Imi aminteam ca in ortodoxia rusa s-a insinuat statornic cultul celor care se scarificau in beneficiul puterii care ii proclama drept sfinti-cneji, „sfintenia” avand deci in componenta si supunerea smerita in fata celor ce detineau puterea, dar, totodata, vedeam ca aceasta a generat neincrederea si suspiciunea fata de tot ce vine din afara intimitatii proprii dar si slugarnicia, atat de raspandita vreme de secole umile.