Scrisori catre Monica - 1951-1958 (vol. 2)

DESCRIERE

Scrisori catre Monica - 1951-1958 (vol. 2), de Ecaterina Balacioiu-Lovinescu - Editura Humanitas, 2017

Traducerea scrisorilor din limba franceza de Gabriela Creția

Selectia si ingrijirea textelor, postfata, tabel cronologic si note de Astrid Cambose

Extras

"Tie iti datorez tinuta mea dreapta si mandra, silueta morala, curajul, echilibrul, locul pe care am stiut sa mi-l castig in lumea in care ma invart, respectul de care sunt inconjurata; tie iti datorez viata, sensibilitatea, inteligenta pe care vreau s-o salvez din dezastru ca sa te merit, tresaltarile de energie care ma sustin si ma impiedica sa ma narui. Si de toata situatia asta, de despartirea noastra, nu suntem vinovate nici tu, nici eu. Ci soarta. Imposibil de schimbat o iota din sfarsitul cartii destinului meu. Peste si sub furtuna universala, zambetul tau, strigatul tau de chemare, frumosul, inefabilul nume pe care mi-l dai si care este mandria mea, cel ce mi-a fost fericirea, onoarea si gloria vietii: Mama"

„O mama ii scrie aproape zilnic fiicei sale, pe care nu stie daca o va mai intalni vreodata. Suntem in Romania, in deceniul cel mai cumplit al comunismului, in anii ’50 ai secolului trecut. Asistam la stricarea din temelii a vechii lumi, la teroare, mizerie, umilire. Scrisorile ii sunt adresate Monicai Lovinescu, la Paris

Ce sunt, in fond, aceste pagini? 

Raspunsul il da chiar expeditoarea, Ecaterina Balacioiu-Lovinescu.

Sunt formele variate «pe care le poate imbraca suferinta» si strigatul dragostei materne exasperate. 

Sunt «o rugaciune», «o porunca» si «un efort de suprema vointa» pentru ca destinul fiicei sa invinga istoria ostila. 

Sunt o incercare blanda de a apropia doua fotolii si de a crede ca ea, mama, si fata ei sunt «iarasi alaturi, iarasi una langa alta».

Dragostea materna da un lirism concentrat unora dintre fraze, iar primejdia le da dramatismul. Sfarsitul mamei (in inchisoare, aruncata la groapa comuna), presimtit printre randuri, le da tragismul. Pana la urma, expeditoarea si fiica ei devin asemenea eroinelor de tragedie greaca. 

si totusi, o raza de speranta: fiica departata, Monica, isi traieste marea dragoste. Scrisorile mamei il accepta pe noul fiu, care va veghea in locul ei: Virgil Ierunca. 

Splendid traduse din franceza de Gabriela Cretia, selectate, explicate si editate impecabil de Astrid Cambose, scrisorile din acest volum sunt in acelasi timp un document istoric si un document uman.“ (Ioana PaRVULESCU)