SCRIERI 2. IACOB SI INGERUL. ISPITA BINELUI de Teodor BACONSCHI

DESCRIERE

Teodor BACONSCHI
Scrieri 2
Iacob si ingerul. 45 de ipostaze ale faptului religios
Ispita binelui. Eseuri despre urbanitatea credintei
Editura Spandugino, 2021
Colectia Distinguo
 

Extras/ pp. 33-34
E adevarat, Iisus Hristos nu candideaza la preotia iudaica, pentru ca – descendent al regelui David – El nu apartine semintiei levitice si nici unei familii care sa-si revendice, in persoana lui Aaron, un predecesor legitimant. Evangheliile ni-L infatiseaza ca pe un profet dispus sa critice sacerdotiul oficial si sa „curete” prin lovituri de bici, curtea impura a Templului solomonic. Cu toate acestea, departe de a suprima sau monopoliza ratiunea preotiei, Intruparea mantuitorului nuanteaza, dimpotriva, realitatea oficiului clerical. Intr-adevar, teologia Noului Testament nu se opreste, precum autorul Epistolei catre Evrei, la preotia hristica, in virtutea careia Mantuitorul este, simultan, preotul, victima si (ca Fiu deofiinta cu Tatal) primitorul jertfei de pe Golgota; prin vocea lui Petru, Legamantul cel nou asimileaza slujirii pe toti cei care au primit Botezul. Noutatea crestinismului tine si de aceasta dubla acceptiune a demnitatii sacerdotale: pe de o parte, preotia de drept divin, acordata de episcop prin ritualul hirotoniei si sub cautiunea succesiunii apostolice; pe de alta parte, preotia universala, ca semn si scop ale vocatiei harice pe care Dumnezeu o rezerva oricarui crestin. In sanul primelor comunitati, constiinta sacerdotiului universal ne este confirmata, cel putin textual, de abundenta harismelor si febra propovaduirii. Foarte curand insa, efervescenta „bazei” a fost aplanata nu doar prin manifestarea unui anumit scepticism parusial, ci si prin alcatuirea unui lexic sacerdotal cu ajutorul caruia Biserica s-a putut institutionaliza.