DESCRIERE
Arhimandritul Melhisedec Ungureanu | Prin taramul pocaintei. Cuvantari duhovnicesti.
Editura Reintregirea, Alba Iulia, 2018.
Tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitulului IRINEU, Arhiepiscop al Alba Iuliei.
Extras din Partea intai – Bucuria pocaintei, p.14
Titlul temei, “Bucuria pocaintei”, tradeaza insusi caracterul ortodox al lucrurilor, adica aceasta aparenta antinomica a lucrurilor. Te poti oare bucura in pocainta? – Pentru ca de multe ori, noi percepem pocainta doar ca suferinta, asemenea unui proces dureros prin care omul se abtine de la anumite vorbe sau ganduri, sau de la anumite lucruri pacatoase care ii fac placere, cat timp traieste pe pamant. Dar Sfintii Parinti ne spun ca bucuria pocaintei este, de fapt, bucuria pe care omul credincios o traieste aici pe pamant, bucurie impletita cu durerea, pana cand va trece hotarul mortii si va fi deplin unit cu Dumnezeu in vesnicie.
Ca sa intelegem mai deplin aceste lucruri, va propun sa vedem impreuna ce inseamna bucuria, si care este adevarata bucurie, de unde izvoraste ea, care implineste sufletele noastre. Pentru ca daca ne uitam in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, bucuria este “sentiment de multumire vie pe care omul il are in suflet pentru anumite lucruri care I se pot implini sau pentru anumite dorinte sau fagaduinte pe care omul nadajduieste sa le ajunga in lumea aceasta”.
Etimologic, bucuria, spun unii cercetatori, este legata de cuvantul albanez bukur, care inseamna “a infrumuseta”. Este atat de apropiata bucuria de frumusete! Si, int-adevar, cand vedem in jurul nostru oameni bucurosi, care au lumina bucuriei in sufletele lor, aceasta lumina infrumuseteaza chipurile lor, si oamenii bucurosi, in general, sunt oameni frumosi, care se implinesc in lumea aceasta prin ceea ce nu este din lumea aceasta, pentru ca adevarata bucurie nu este de aici.
Bucuria, in limba greaca, este strans legata de har, pentru ca acest sentiment este denumit in limba greaca χαρά, iar aceasta invecinare in familia de cuvinte ne ajuta sa intelegem ca harul este cel care il bucura pe om, harul este cel ce infrumuseteaza omul, el este cel care da omului aceasta stralucire, aceasta frumusete dumnezeiasca impartasita noua de catre Dumnezeu la momentul facerii noastre, cand Domnul a zis: “Sa facem om dupa chipul Nostru si dupa a Noastra asemanare” (Facerea 1, 26).
Acum ii putem intelege mai limpede pe Sfantul Pavel cand le spunea Galatenilor ca roadele Duhului sunt dragostea, bucuria, pacea, indelung-rabdarea (cf. Galateni 5, 22), iar bucuria o aseaza imediat dupa dragoste – pentru ca ea este dragostea impartasita. Izvorul si implinirea adevaratei bucurii este Dumnezeu Insusi, Duhul Sfant, Cel Careimplineste aceasta bucurie si in sufletele noastre.
