DESCRIERE
Maica Gavrilia | Asceta iubirii
Editura Episcopiei Giurgiului, 2014
Traducere in limba romana – Medana OLTEAN
Aceasta carte apare cu binecuvantarea Preasfintitului Parinte AMBROZIE, Episcopul Giurgiului
||||
Extras din Prefata – Maica Gavrilia, un model de admirat – Maica Siluana Vlad
Da, avem nevoie de modele pe care nu le putem imita, ci doar admira. Si asta e un mare dar pentru ca dorinta de a imita decade, de cele mai multe ori, in rivalitate si, cand modelul este mult superior, ca in cazul de fata, doritorul va simti nevoia patimasa de a judeca, de a ponegri, de a pune la indoiala realitatea modelului. Vedem asta si in ce o priveste pe Maica Gavrilia care e privita de unii ochi rai ca „ecumenista”, nonconformista etc. Nu eu o voi apara pe Maica de acestea, ca o apara Duhul Sfant Care razbate pana la noi prin cuvintele ei!
„Domnul m-a trimis in India fara bani pentru a putea vedea maretia si slava Lui, pentru a putea fi martora felului in care El se ingrijeste de noi atunci cand ne lasam cu desavarsire in mainile Sale. Am vazut toate acestea cu ochii mei, am vazut-o la fiecare pas in toti acei ani in India. De atunci si pana astazi nu am incetat nici macar un singur moment sa ma minunez de lucrarea Lui...”
„Am fost adesea intrebata: <<De ce ii considerati pe indieni ca fiind de-ai dumneavoastra? Sau pe musulmani, sau pe evrei?”. Pur si simplu pentru ca-L vad pe Hristos Insusi in ei. Poate ca ei nu sunt inca constienti de El, dar am vazut ca multi dintre ei actioneaza ca si cand ar fi calauziti de Duhul lui Dumnezeu...
Problema n-o constituie acesti oameni care nu-L pot accepta pe Hristos, ci persoanele care-L prezinta pe Hristos acestor oameni, care nu traiesc conform Cuvantului Sau. Ei ofera doar cuvinte si nu un exemplu viu, <<Cuvantul Intrupat>>, desi Hristos a spus: <<Eu sunt viata...>>. Asadar oamenii aud aceste lucruri, citesc despre ele si chiar le pun in practica, dar nu doresc sa devina crestini. Pentru ca, asa cum i-a spus Gandhi marelui misionar Stanley Jones: <<Voi, crestinii sunteti cel mai prost exemplu de crestinism...>>. Si atunci?”
„Imi dau seama ca nimic nu se poate intampla fara voia lui Dumnezeu sau fara permisiunea Lui. Tocmai pentru ca El este Atotputernic. De aceea eu nu sunt niciodata ingrijorata, desi se petrec atatea nenorociri in jurul nostru. Nu ma simt deloc tensionata sau speriata, pentru ca intotdeauna ma supun voii lui Dumnezeu.”
Extras din tema 35 – Despre frica de moarte
E.: Spuneti-ne Gerondissa, va e frica de moarte?
M.G.: De asta nu ma tem – nici un pic!
E.: Asteptati moartea?
M.G.: In fiecare an, pana in Ziua Inaltarii. Pentru ca imi place ca slujba de inmormantare sa contina imnul „Hristos a inviat”... Mi se pare ca atunci cand va sosi timpul plecarii mele, va fi ceva foarte simplu, pentru ca moartea nu exista. Va fi ca atunci cand inchizi o usa si deschizi alta!
Imi amintesc o pictura frumoasa care reprezenta doua gradini de trandafiri separate de un zid. O crenguta dintr-un tufis de trandafir patrundea printr-o crapatura in perete si un trandafir frumos inflorise pe partea cealalta. Asa se intampla si cu viata noastra. Parasim aceasta lume si ne ducem sa inflorim in urmatoarea.
Chr.: Gerondissa, as dori sa va spun despre o temere care o tulbura pe fiica mea. Avand in vedere ce citeste despre razboaie si sfarsitul lumii, se intreaba daca va avea timp sa creasca si sa devina si ea mama...
M.G.: Va avea timp sa devina nu numai mama, ci si strabunica. Ceea ce trebuie sa faca este sa traiasca dupa poruncile Domnului. Nimic altceva. Stim ce porunci ne-a dat Dumnezeu. Si, oricum, daca este voia lui Dumnezeu sa ne loveasca fulgerul, asa va fi. Se va intampla, fie ca ne temem de asta sau nu. Atunci ce este? Cel care nu trebuie sa piara nu va pieri. Iar cel care trebuie sa piara, va pieri. Indiferent ce masuri de precautie va lua!
Imi amintesc, la Londra, in timpul razboiului... Parintii a doi copii mici au construit un adapost antiaerian in gradina lor. Copiii erau foarte emotionati si le cereau insistent parintilor sa-si petreaca noaptea in adapost. Dar ei refuzau si atunci cand copiii intrebau: „Atunci de ce l-ati construit?”, le raspundeau: „Dumnezeu ne va arata calea...”
Intr-o zi, tatal a trebuit sa plece intr-o calatorie de afaceri, iar copiii au profitat de ocazie si i-au spus mamei ca nu vor mai avea o ocazie ca aceasta. Asa ca s-au dus la culcare in adapostul antiaerian. In noaptea aceea, ca in fiecare noapte, bombardamentul a facut prapad. Cand s-au trezit dimineata, si-au adunat asternuturile si s-au pregatit sa se intoarca acasa. Au iesit din adapost si... Ce sa vada? Casa nu mai exista! Singura noapte pe care au petrecut-o in adapost a fost noaptea in care casa lor a fost lovita din plin... Cand tatal s-a intors din calatorie, s-a dus acasa si cand a vazut ce s-a intamplat, a inceput sa planga pentru familia lui.
„Nu va faceti griji, i-au spus vecinii. Familia dumneavostra este in siguranta! Au scapat ca prin urechile acului si se afla intr-o casa din apropiere...
Asa ne indruma Dumnezeu daca trebuie sa fim salvati.