DESCRIERE
Pr. Prof. Dr. Ioan G. COMAN | Predici
BASILICA, 2015
Carte publicata cu binecuvantarea Preafericitului Parinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane
||||
Extras din Predica la Intrarea Domnului in Ierusalim (Duminica Floriilor)
„Osana Fiul lui David! Bine este cuvantat Cel ce vine Intru numele Domnului!” (Matei 21, 9)
Iubiti credinciosi,
Sarbatoarea Intrarii in Ierusalim a Mantuitorului Iisus Hristos sau Floriile este una dintre cele mai scumpe bogatii ale Bisericii noastre si ale sufletului crestinesc. Este o bogatie de invatatura, de sfintenie si de bucurie. Floriile sunt pridvorul inflorit al Pastilor.
In aceasta zi, Mantuitorul Iisus Hristos se pregateste pentru ziua cea mare a jertfei Sale pe Cruce pentru mantuirea noastra si apoi pentru ziua si mai mare si mai luminoasa a Invierii Sale.
Aceasta pregatire, care este o prevestire si un simbol pentru marea drama ce se va desfasura peste cateva zie, este insotita de venirea dulcii primaveri cea incununata de flori, de lumina si de toate bucuriile aduse de viata cea noua a acestui anotimp.
Mantuitorul inviase pe prietenul sau Lazar, dand prin aceasta arvuna propriei Sale invieri. Invierea lui Lazar starnise din nou mania fariseilor si carturarilor impotriva lui Iisus, dar de data aceasta cu hotararea nestramutata de a-L ucide.
Pana la intocmirea planului potrivit caruia Iisus avea sa fie omorat, Mantuitorul isi face intrarea Sa triumfala in Ierusalim. Ajungand la Betfaghe, langa Muntele Maslinilor, Mantuitorul Iisus Hristos trimite doi dintre ucenici pentru a-I aduce o asina cu manzul ei, ce se gasea acolo legata, cu lamurirea ca daca cineva se va opune, sa-i spuna ca este dorinta Domnului: „Bucura-te foarte, fiica Sionului, veseleste-te, fiica Ierusalimului, caci iata Imparatul tau vine la tine drept si biruitor, smerit si calare pe asin, pe manzul asinei.” (Zaharia 9, 9).
Mergand cei doi ucenici, au facut precum le poruncise Iisus: au adus asina si manzul, au pus hainele lor peste ele, iar Iisus a sezut pe dansele. Multimea asternea pe cale hainele lor, altii taiau ramuri din copaci si le puneau pe cale, iar cei care mergeau inaintea Mantuitorului Hristos, strigau si ziceau: „Osana Fiul lui David! Bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului!” (Matei 21, 9)
Si cand a intrat Hristos Domnul in Ierusalim, s-a cutremurat toata cetatea, zicand: „Cine este Acesta?” (Matei 21, 10). Iata o intrebare mai putin obisnuita in Ierusalim. Putin obisnuita chiar pentru Iisus, Care intrase de atatea ori pana atunci in Capitala tarii sale.. pana acum Iisus intrase in Ierusalim ca un om obisnuit si cauta mai degraba sa Se ascunda decat sa Se arate. Acum, insa, dupa ce araspandit invatatura dumnezeiasca si a facut atatea minuni, acum cand este aproape de patima si de moartea Sa, El isi face o intrare deosebita. O intrare de Fiu al lui Dumnezeu intrupat, venit printre oameni si facandu-se asemenea lor pentru a-i mantui.
Nu este o intrare triumfala militara ca a atator regi ai poporului evreu, facuta in carute marete si cu cai stralucitori, cu garzi personale si cu aer de mandrie si putere. Iisus nu intra in Ierusalim cu alaiul lui David, al lui Solomon, al lui Roboam, al lui Manase si al atator regi ai evreilor. El intra in Ierusalim calare pe o asina.
Aceasta nu numai pentru a se implini prorocirea lui Zaharia amintita mai sus, ci si pentru alte pricini, cuprinse simbolic in intrarii lui Iisus pe un animal, atat de umil, cum este asinul. Desi isi face o intrare deosebita, sarbatoreasca, iisus intra in Ierusalim smerit, asa cum fusese pana atunci si cum va fi pana la moarte.
Este o smerenie pe care n-ar fi putut-o realiza nici un om intr-o situatie asemanatoare. Cu aceasta smerenie neomeneasca, Domnul va plati birul datorat mortii pentru pacatul neamului omenesc.
Iubiti frati crestini,
Sederea Mantuitorului pe manz inseamna intoarcerea neamurilor, adica a paganilor de la necredinta la credinta, dezlegarea acestor pagani de neintelegerea lor cea mult intelenita si infrangerea vrajmasilor prin doborarea salbaticiei lor.
Aceasta talcuire, data de Sfintii parinti, simbolizeaza faptul ca prin sederea pe manzul asinei, Mantuitorul va extinde Biserica sa nu numai asupra evreilor, ci asupra tuturor oamenilor.
Dupa ce pana atunci paganii traisera in neoranduiala, ei vor reincepe incetul cu incetul sa se inchine lui Hristos, pentru ca el sa-i cuprinda pe ei. Asternerea vesmintelor, intai ale Apostolilor pe manzul asinei si apoi ale multimilor care onsoteau pe Mantuitorul, inseamna cinstea ca Acesta e cineva mare si recunoasterea ca El este Dumnezeu. Din cele mai indepartate timpuri se obisnuia ca cei mai mari ai popoarelor sa calce sau sa treaca peste covoare scumpe cand se intorceau de la batalie sau cand voiau sa viziteze una din localitatile tarii lor.
Mantuitorului nu I se intind covoare luxoase, ci lucruri mai pretioase decat covoarele cele mai scumpe: vesmintele - adica toata averea materiala si sufleteasca a multimilor, care, in dragostea lor spontana si fierbinte, dau tot pentru cei pe care-i iubesc. Aceste vesminte, asezate in calea Mantuitorului Iisus Hristos, inseamna viata acestor oameni, data cu bucurie Lui.
Stalparile de finic – ramurile de salcie de la noi – se adauga la frumusetea si la stralucirea primirii Mantuitorului. Dar aceste ramuri inflorite, cu care poporul intampina pe Domnul Hristos, prevestesc lemnul Crucii pe care El va fi rastignit peste cateva zile. Printre ramuri inflorite, Iisus vine spre patimirile Sale. Aceste ramuri sunt purtate mai ales de prunci si tineret, adica de viata cea noua care se intinde spre viitor. Tineretea stalparilor si a celor care le poarta, frumusetea si izvorul lor de viata inchipuie Invierea Mantitorului. Ramurile inflorite prevestesc si inflorirea Mantuitorului din mormant, adica InviereaLui, biruinta Lui asupra mortii. De aceea, intr-o cantare din Triod, la acesta zi, se spune: Dealurile si toti muntii si lemnel dumbravilor sa salte.”
Poporul ce sedea in intuneric si in umbra mortii a luat ramuri de copaci si stapari de finic, care inchipuiau Invierea. Stalparile si pruncii care le poarta sunt vestitorii Invierii, cum spune asa de frumos o alta cantare din Triod: „pruncii evreiesti mai inainte vestind biruinta Invierii, Te-au intampinat cu ramuri si cu stalpari, zicand: Binecuvantat esti Mantuitorule”! Stalparile si pruncii sunt semnul curatiei si al nevinovatiei.
