DESCRIERE
Nestor Kavvadas | Pnevmatologia Sfantului Isaac Sirul.
DOXOLOGIA – Iasi, 2016.
Traducere din limba germana Marian Patru.
Carte tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului TEOFAN, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei.
Extras din Capitolul VII.3.2. “Mijloacele” descoperirii de neimpartasit a Duhului: Limba
Cunoasterea daruita prin descoperirea Duhului se deosebeste in ceea ce priveste mijloacele cunoasterii de toate formele de cunoastere precedente in primul rand prin faptul ca ea este imparatasita complet nemijlocit. Sfantul Isaac explica aceasta deosebire folosindu-se de principalele mijloace de comunicare ale cunoasterii lumii sensibile, si anume de limba si de perceptia senzoriala. Limba, “cuvantul sensibil grait” (literal: “vocea sensibila a cuvantului”) a fost data fiintelor rationale chiar de la crearea lor. Sfantul Isaac considera ca Dumnezeu le-a invatat sa vorbeasca, pe de o parte, pentru ca acestea sa-L laude pe El, iar pe de alta parte, ca sa comunice unele cu altele si astfel sa poata fi unite. In lauda este inclusa o anumita cunoastere a Celui laudat; in comunicarea interumana in general este cuprinsa cunoasterea naturala in totalitatea ei.
Relatia dintre exprimarea verbala si obiectul exprimarii se deosebeste in functie de statutul ontologic al obiectului:
Orice cuvant rostit despre ceva vorbeste despre trei feluri de lucruri: fie despre ce este acesta, fie despre ce este mai presus de el, fie despre ceea ce este sub el. Despre Dumnezeu insa, cuvantul si vorbirea nu pot vorbi decat despre una singura dintre ele [despre cele ce sunt sub El]
In primul caz este vorba foarte probabil despre exprimarile referitoare la obiectele inteligibile, i.e. realitatile rationale, iar in cel de-al doilea caz despre exprimarile referitoare la obiectele sensibile, i.e. realitatile care pot fi percepute prin simturi; referitor la Dumnezeu (cel de-al treilea caz), limbii ii sunt fixate limite clare, intrucat cunoasterea Sa este infinit superioara oricarei forme de exprimare lingvistica.
