Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

Plotin despre bine sau despre unu de Dan TOMULET

0 opinii / Scrie o opinie
  • 35,00 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116

DESCRIERE

Dan TOMULET
Plotin
Despre bine sau despre unu
Enneade, VI. 9.
Enneade, V. 4.
Editura EIKON, 2024
Colectia UNIVERSITAS
Seria FILOSOFIE
 

 

 

Extras/ Cuvant inainte
Cu siguranta, multora dintre noi ne este familiara experienta vizitarii unei pesteri. De cele mai multe ori insa, facem lucrul acesta in grupuri organizate si vizitam pesteri amenajate in scop turistic; sunt pesteri luminate electric si dotate cu trotuare, balustrade si pasarele. O astfel de vizita nu ne pune insa in contact cu realitatea pesterii, ci ne ofera o pestera transformata in spectacol si peisaj subteran, un peisaj pe care-l admiram de la inaltimea septica a confortului nostru. Astfel, intalnirea noastra cu lumea subterana nu mai difera radical de intalnirea cu lumea supraterana. Exista, desigur, o schimbare de mediu – luminozitatea, umiditatea si temperatura sunt altele – dar, asemenea lumii exterioare, si lumea interioara a fost aranjata, chiar cosmetizata, pentru a scoate in evidenta formele. Cu totul altfel stau insa lucrurile cand vizitam pe cont propriu o pestera neamenajata; mai ales dupa ce stingem lumina lanternelor si pastram tacerea. Confortul si siguranta ne sunt acum contestate si acesta este momentul in care intalnim cu adevarat realitatea mediului subteran, a carei esenta nu se compune din formatiunile carstice, ci mai degraba din perfectiunea intunericului si a tacerii. Lumea, cu zgomotul formelor ei, nu ne mai blocheaza aici intalnirea cu desavarsirea linistii. In pesterile luminate, ducem cu noi exteriorul si ne lasam furati de forme, care asurzesc urechile sufletului. Dar in adancul pesterii neluminate, linistea devine prezentza, iar singuratatea se transforma in groaza sau tovarasie. Pestera pretinde o convertire a sensurilor si a experientei. Pentru sufletul spiritualiceste sensibil, realitatea ei devine religioasa; si nu este de mirare ca omul stravechi a populat mediul acesta cu forme exterioare, ca ofranda sau cu intentia de a da tainei un chip familiar.