Paul SILADI - Singuratatea imblanzita

DESCRIERE

Paul SILADI - Singuratatea imblanzita

Reflectii citadine despre Parintii pustiei

Editura Trinitas, 2020

Colectia Media Christiana

Seria Lumina

Extras/ V. 21. Exista pocainta? (Ioan cel Pitic 40)

Crestinismul cuminteniei fade si al solutiilor precaute nu este cel pe care l-au practicat Parintii desertului, aceste figuri eroice si profund originale din primele veacuri.

Despre avva Ioan cel Pitic ni se povesteste ca a fost rugat de calugari sa mearga la o tanara, Paisia, care iubise oarecand monahii si care, dupa moartea parintilor sai, i-a gazduit si a avut grija de ei, pana cand a saracit. In mijlocul lipsurilor insa, tanara a inceput sa se prostitueze, iar monahii voiau sa o ajute si sa rasplateasca binele ce li se facuse. L-au trimis deci pe Ioan sa intervina cu intelepciunea pe care o dobandise de la Domnul, iar batranul s-a dus, cu un aer donquijotesc, fara nicio rezolvare de-a gata. A reusit sa treaca de baba care pazea intrarea, fiindca s-a folosit de o anumita ambiguitate, o promisiune gresit interpretata de femeie. Ajunge la Paisia, care s-a intins pe pat cand l-a primit, o priveste in ochi si ii spune simplu: „Cu ce-i vinovat Iisus ca ai ajuns in halul acesta?” Cuvintele batranului au un efect imediat si isi pastreaza forta peste timp. Prea adesea crestinii nu se ridica la inaltimea chemarii lor, dar traiesc vieti mincinoase si marturia lor nu este credibila. Mereu ramane insa luminoasa, ireprosabila, imaginea lui Iisus, Mantuitorul rastignit, Cel Care iarta si rascumpara neincetat. [...]