Oameni sarmani

DESCRIERE

F.M. DOSTOIEVSKI - Oameni sarmani

POLIROM, 2014

Colectia Biblioteca Polirom Esential – coordonata Bogdan-Alexandru STANESCU

Traducere din limba rusa si note de Livia COTORCEA

Extras/ 8 aprilie

Nepretuita mea Varvara Aleexevna!

Ieri am fost fericit, foarte, peste masura de fericit. M-ai ascultat macar o data in viata, indaratnico. Ma trezesc aseara pe la opt (stii, maicuta, imi place sa dorm un ceas-doua dupa ce vin de la serviciu), caut o lumanare, imi pregatesc hartiile, imi ascut pana si, ridicand ochii fara sa vreau – simt ca-mi sare inima din piept! Ai inteles, se vede, ce-mi doream, ce voia inima mea! Observ ca un colt de perdea de la fereastra ta e prins de ghiveciul ca canelute exact cum ti-am dat eu de inteles: mi s-a mai parut ca am zarit in fuga la geam si fetisoara ta, ca ma priveai si tu din camera ta, ca te gandeai si tu la mine. Si cat mi-a parut de rau, porumbita mea, ca nu ti-am vazut clar chipul frumos! Era un timp cand vedeam si eu ca lumea, maiculita. Batranetea nu-i o bucurie, draga mea! Uite, si acum parca totul imi joaca in fata ochilor; seara n-apuci sa lucrezi putin, sa scrii cate ceva, ca imediat dimineata ai ochii rosii; ce mai, ti-e si rusine sa te vada cineva. Dar, in inchipuirea mea, ingerasul meu, a si stralucit zambetul tau, zambetul tau bun de salut; iar sufletul meu s-a simti ca atunci cand te-am sarutat, Varenka – ti-amintesti, ingerul meu? Stii, scumpa mea, am avut chiar impresia ca ma mustrai cu degetelul. Nu-i asa, strengarito? Neaparat sa-mi scrii despre asta mai cu de-amanuntul in scrisoarea