DESCRIERE
Noul Testament. Evanghelia dupa Luca
Editie bilingva
Traducere inedita si comentariu Cristian BADILITA
Editura Vremea – Bucuresti, 2016
Colectia Marile texte ale crestinismului
||||
Comentariu la Evangheila dupa Luca, Capitolul 1, pp. 161-162/ e x t r a s
1, 1-4 Un Prolog foarte elaborat, conform regulilor de compozitie specifice literaturii clasice grecesti, Luca isi proclama intentia, isi integreaza opera intr-o venerabila traditie, isi precizeaza metoda de lucru. Matei se defineste ca un genealogist (Evanghelia sa isi propune sa stabileasca legaturile fundamentale dintre mesajul lui Iisus si Vechiul Testament); Marcu se defineste ca un jurnalist al faptelor si spuselor lui Iisus (stil abrupt, uneori sec, concizie si tensiune); Ioan are o abordare filozofico-mistica, lucru subliniat chiar de Prologul sau; Luca este istoricul, cel care-si propune sa prezinte viata intemeietorului noii religii, Iisus, precum si a celor mai importanti ucenici ai Lui. Aceasta diegesis va cuprinde, asadar, doua parti: Evanghelia „dupa Luca” si Faptele apostolilor. Iata o traducere neliterara, dar mai apropiata de original: „Deoarece multi au pus mana sa compuna cate o istorisire despre faptele implinite/ lucrurile petrecute printre noi (sau in zilele noastre), precum ne-au transmis cei care de la inceput au vazut cu ochii lor si au devenit slujitori ai Cuvantului, am socotit si eu potrivit ca dupa ce le-am urmarit de la capat pe toate, cu migala, sa ti le scriu in ordine, nobile Teofile, pentru a cunoaste sigur temeinicia informatiilor/ vorbelor care au ajuns la urechile tale.” Exegetii au remarcat structura perodului lucanian, alcatuit din protasis (vv. 1-2) si apodosis (vv. 3-4). Asemenea prefete, in care autorii isi expuneau intentiile si metoda se intalnesc la majoritatea istoricilor greci din Antichitatea clasica (Herodot, Tucidide, Polibiu), dar si la cei din perioada elenistica (ajunge sa mentionam Scrisoarea lui Pseudo-Aristeas si lucrarea lui Flavius Iosephus, Contra Apionem.
