Nicolae IORGA | Istoria Bucurestilor

DESCRIERE

Nicolae IORGA    |    Istoria Bucurestilor

Editura Vremea – Bucuresti, 2015

Colectia Planeta Bucuresti

||||

Extras din Introducere

Avem a face la inceput cu o fortareata a Domniei.

Domnia Tarii Romanesti, una din formele de viata trecuta a poporului romanesc, s-a intemeiat, dupa incercarea – foarte veche – a altei tari romanesti,  a unei Vlaste – caci cuvantul slavon are acelasi sens ca si cuvantul romanesc pentru numirea Statului – pe malul Dunarii, in partea unde se pastreaza si pana astazi acest nume pentru judet, in vecinatatea ilfoveana a caruia se afla de altminteri padurea Vlasiei, iar partile de munte unde era vecinatatea cu regatul ungar, si se poate stabili ca viata, inca neorganizata politic, a unui neam capata forma aceasta politica si prin puterea ce galgaie intr-ansa, dar si prin vecinatatea unei tari care a capatat acest chip de injghebare mai desavarsita.

Din Arges, trecand dealurile, s-a mers intai la Campulung, unde era o veche asezare de catolici coborati din Ardeal, strans legati de biserica lor, langa care s-a ridicat, in proportii mai mari, ca semn de stapanire, ca mijloc de aparare prin zidurile inalte si ca multumire adusa lui Dumnezeu, Biserica Domneasca, impreuna cu Curtea si cu puternice mijloace de aparare.

In acest mediu ramas strain pana tarziu in secolul al XVII-lea, desi localnicii deprinsesera limba romaneasca, dar pastrau vechiul lor lacas de inchinare, in jurul caruia exista si astazi o organizare a credintei latine, viata de Stat nu se putea desfasura cu acea putere pe care o da – ceea ce, cand a fost vorba de mutarea capitalei la Fagaras, nu se tinea seama – numai existenta unei puternice populatii, de aceeasi origine nationala.