Navala apelor de Evgheni ZAMIATIN

DESCRIERE

Evgheni ZAMIATIN

Navala apelor

Traducere din limba rusa de Gabriela RUSSO

Colectia Top 10+

Iasi – POLIROM, 2023

Extras/ 1

In jurul insulei Vasilievski, departe, peste apa marii, se intindea lumea: acolo fusese intai razboi, pe urma revolutie. Dar la uzina termica unde lucra Trofim Ivanovici, cazanul duduia la fel ca inainte, manometrul arata aceleasi noua atmosfere. Numai carbunele era altul: inainte venea de la Cardiff, acum venea de la Donetk. Acesta se faramita, praful negru se strecura peste tot, nu putea fi curatat defel. Praful negru invaluise parca totul pe neobservate, chiar si lucrurile din casa. Asa, pe dinafara, nu se schimbase nimic. Traiau ca inainte, in doi, fara copii. Sofia, desi se apropia de patruzeci de ani, era la fel de usoara si subtire la trup ca pasarea, buzele stranse, inchise parca pentru totdeauna si pentru toti, si le deschidea noaptea pentru Trofim Ivanovici – si totusi ceva nu mergea. „Ceva-ul” asta era inca neclar, nu se inchegase inca in cuvinte. Abia tarziu, in toamna, au fost rostite cuvintele pentru prima oara, ca Sofia sa stie, si Sofia le-a tinut minte: s-a intamplat sambata noaptea, era vant, apele Nevei crescusera.

In ziua aceea se sparsese tubul care indica nivelul apei la cazanul lui Trofim Ivanovici. A trebuit sa se duca la atelierul mecanic sa ia unul de rezerva. Nu mai trecuse de mult pe acolo. I s-a parut ca n-a nimerit unde trebuie. Altadata aici era agitatie, totul zanganea, canta ca si cum vantul s-ar fi jucat cu frunze metalice intr-o padure de metal.