Monarhia habsburgica 1848-1918 Popoarele Imperiului volum al II-lea

DESCRIERE

Monarhia habsburgica (1848-1918)

Volumul II

Popoarele Imperiului

ACADEMIA ROMANA, Centrul de Studii Transilvane - POLIROM, 2021

Colectia Historia – coordonata de Mihai-Razvan UNGUREANU

Editie in limba romana coordonata si ingrijita de Rudolf GRAF

Traducere de Lorand MADLY, Raluca NELEPCU, Nicolae TESCULA si Ioana FLOREA

Extras

Romanii – Keith HITCHINS

Revolutia a fost in principal opera intelectualilor. Ei au fost cei care a redactat in mai 1848, la Adunarea Nationala de la Blaj, vestitele 16 puncte, care au constituit pana la inceputul secolului XX fundamentul activitatii politice romanesti, fiind totodata cei care se ingrijeau de conducere si de structura organizatorica. Scopul lor principal consta initial numai din a avea drepturi egale si si celelalte trei „natiuni”; increderea in sine crescandu-le pe durata luptei, si-au extins obiectivele, iar in februarie 1849 nu au cerut nimic mai putin decat unirea tuturor romanilor din Monarhie intr-o tara proprie a Coroanei, cu autonomie politica si culturala deplina. Romanii au combatut vehement principala revendicare a maghiarilor, si anume unificarea politica a Transilvaniei cu Ungaria, temandu-se ca aceasta le va sufoca din fasa dezvoltarea nationala si va conduce in cele din urma la asimilarea de catre maghiari. In ochii liderilor nationali romani, pastrarea autonomiei Transilvaniei reprezenta o necesitate vitala.

Generatia de la 1848 s-a ocupat temeinic, pe langa celelalte probleme sociale si economice, si de problema taraneasca, insa era convinsa ca aceasta putea fi solutionata in mod satisfacator din momentul in care fiecare isi va deveni propriul stapan. In ciuda spaimei razboiului civil si a sacrificiilor imense care le-au fost solicitate, liderii romani au ramas fideli ideii unei schimbari constitutionale treptate si au evitat apelurile la masuri violente.