Maja LUNDE | Istoria albinelor

DESCRIERE

Maja LUNDE    |    Istoria albinelor

HUMANITAS, 2019

HUMANITAS fiction, Colectia Raftul Denisei – coordonata de Denisa COMANESCU

Traducere din norvegiana de Sanda TOMESCU BACIU

„O mare carte despre sansa de supravietuire a fiintei umane.” – SVENSKA DAGBLADET

„Un roman vizionar” – LE FIGARO

||||

Extras din primul capitol – tao, Districtul 242, Shirong, Sichuan, 2098

Asemenea unor pasari mult prea mari, ne balansam pe cate o creanga fiecare, cu o cutie de plastic intr-o mana si cu un pamatuf din pene in cealalta.

M-am catarat incet mai sus, cu cea mai mare precautie. Nu eram indemanatica, nu eram asemenea multor altor femei din echipa, eram adesea prea repezita in miscari, imi lipseau motricitatea si delicatetea, absolut necesare. Nu, nu eram facuta pentru asa ceva, dar totusi trebuia sa fiu prezenta aici, cate douasprezece ore in fiecare zi.

Pomii dainuiau de o vesnicie. Crengile fragile, asemenea sticlei subtiri, scartaiau sub greutatea noastra. M-am rasucit cu grija, caci nu trebuia sa ranesc copacul. Mi-am pus piciorul drept pe creanga urmatoare, tragand usor stangul dupa el. In cele din urma, mi-am gasit o pozitie de lucru sigura, incomoda, dar stabila. De aici, ajungeam la florile cele mai de sus.

Recipientul mic de plastic era plin de aurul turnat, masurat si impartit cu precizie, in cantitati fixe, fiecareia dintre noi, la inceputul zilei de lucru. Imponderabila, incercam sa transfer cantitati invizibile din recipient spre pomi. Fiecare floare trebuia polenizata cu micuta pensula din pene de gaina, de la gaini crescute tocmai in acest scop. Orice alte pene artificiale din fibra de sticla nu s-au dovedit a fi nici pe departe la fel de eficiente. S-au facut, iar si iar, nenumarate testari, ca doar aveam destul timp la dispozitie in districtul meu, unde traditia era pastrata de peste o suta de ani. Albinele disparusera deja in anii 1980, dinainte de Colaps, fiind ucise de stropirea pomilor. Dupa cativa ani, cand s-a renuntat la stropit, albinele au revenit, insa polenizarea artificiala era deja pe rol, iar rezultatele erau net superioare, in ciuda faptului ca activitatea necesita extrem de multi oameni si multe maini. Si-apoi, cand a venit Colapsul, districtul meu a avut cel mai mult de castigat, in contextul concurentei. S-a dovedit a fi in avantajul nostru sa fim noi tara care a poluat cel mai mult. Am fost pionierii poluarii si, prin urmare, am fost primii si la polenizarea manuala. Am fost salvati de un paradox.

(8)