Lumina fericirii de Eric-Emmanuel SCHMITT

DESCRIERE

Eric-Emannuel SCHMITT
Strabatand secolele – IV. Lumina fericirii/ roman
HUMANITAS FICTION, 2025
Colectia Raftul Denisei – coordonata de Denisa COMANESCU
Seria de autor Eric-Emannuel Schmitt
Traducere din franceza de Doru MARES

Extras/ Partea intai – Aurora cea cu degete trandafirii – 1
Lespedea grea se inchisese deasupra noastra. Dupa vuietul inspaimantator, s-a lasat o liniste de mormant. Piramida si-a regasit singuratatea.
„Imi doresc sa fii al meu, numai al meu”, a soptit ea.
Tone de pietre ne pecetluiau soarta. Inmormantati de vii, nu aveam sa mai iesim niciodata de acolo. Sa strigi n-avea nici un rost, nici sa sfredelesti zidurile, sa sapi in pamant n-ar fi dus nicaieri, iar dislocarea unei bucati de stanca ar fi provocat inevitabil o prabusire. Monumentul fusese conceput pentru a-l apara pe faraon de razboaie, de armate, de epidemii, de intrusi, de trecerea anotimpurilor, de orice fel de amenintare, chiar si de cea a Timpului. Acest monstru arhitectural sfida mileniile. Mumia primise un mormant pentru eternitate, iar noi, o temnita pe vecie.
„Al meu, numai al meu,,,”
Castigase, iar acum se cuibarea la pieptul meu, zgariind tacerea cu firicelul ei de glas.
Constructia impenetrabila ma uluia. O celula de temnita se deschide catre lume printr-o ferestruica, dar aceasta incinta minerala inchisa etans anula tot ce era in afara. Cand treci peste un anume grad de izolare, nu mai esti nicaieri. Ce se gasea oare in jurul giganticului mausoleu? Pentru moment, ne aduceam aminte: un teren nisipos presarat ici-colo cu palmieri, nu departe de Nil, pe malul dinspre soare-apune.