Lawrence M. KRAUSS | Omul cuantic. Biografia stiintifica a lui Richard FEYNMAN

DESCRIERE

Lawrence M. KRAUSS    |    Omul cuantic. Biografia stiintifica a lui Richard FEYNMAN

HUMANITAS, 2013

Traducere din engleza de Anca FLORESCU-MITCHELL

||||

Extras din Introducere

La fel ca Feynman, Fermat avea sa dobandeasca tarziu recunoasterea publica, pentru ceva fara legatura cu realizarile sale cele mai importante. In 1637, Fermat a mazgalit o scurta nota pe marginea exemplarului sau din Aritmetica, lucrarea celebrului matematician grec Diofant, aratand ca descoperise o demonstratie simpla a unui fapt remarcabil. Ecuatia x la puterea n + y la puterea n = z la puterea n nu avea solutii intregi pentru n>2 (pentru n=2, aceasta este teorama lui Pitagora, care da o relatie intre laturile unui triunghi dreptunghic). Este greu de presupus ca Fermat dispunea intr-adevar de o asemenea demonstratie, care, 350 de ani mai tarziu, a facut apel la aproape toate progresele din matematica secolului XX si s-a intins pe cateva sute de pagini. Daca astazi Fermat e cunoscut publicului larg, aceasta nu se datoreaza numeroaselor sale contributii esentiale in geometrie, calcul infinitezimal si teoria numerelor, ci speculatiei sale pe marginea unei pagini, cunoscuta ca ultima teorema a lui Fermat.

La douazeci de ani dupa ce facuse aceasta afirmatie indoielnica, Fermat a prezentat o demonstratie completa pentru altceva: un principiu remarcabil ce punea bazele unei abordari a fenomenelor fizice pe care Feynman avea s-o foloseasca mai tarziu pentru a schimba felul in care privim fizica in lumea moderna.

Problema care i-a atras atentia lui Fermat in 1662 se lega de un fenomen pe care omul de stiinta olandez Willebrord Snell il descrisese cu patruzeci de ani in urma. Snell descoperise o regularitate matematica in modul in care lumina e deviata, sau refractata, atunci cand traverseaza doua medii diferite, cum sunt aerul si apa. Astazi, aceasta se numeste legea lui Snell, si e adesea prezentata la lectiile de fizica din liceu ca unul dintre acele lucruri plictisitoare care trebuie memorate, dar in istoria stiintei a jucat un rol foarte important. [...]

Principiul timpului minim este o metoda matematica eleganta de a determina traiectoria urmata de lumina, fara a recurge la vreo descriere mecanica in termeni de unde sau de particule. Singura problema este ca, atunci cand ne gandim la baza fizica a acestui rezultat, ea pare sa sugereze intentionalitatea, astfel ca, aidoma unui navetist care asculta luni dimineata buletinul rutier, lumina ia cumva in considerare toate traiectoriile posibile inainte de a porni la drum, si in cele din urma alege calea care o va duce cel mai repede la destinatie.

Interesant e insa ca nu avem nevoie sa asociem nici o intentionalitate peregrinarilor luminii. Principiul lui Fermat este un minunat exemplu al unei si mai remarcabile proprietati a fizicii – faptul uimitor si neasteptat  a priori ca natura poate fi inteleasa prin matematica. Aceasta proprietate l-a calauzit pe Feynman in abordarea fizicii si a jucat un rol esential in toate descoperirile sale. Feynman a considerat-o atat de importanta incat a pomenit-o cel putin de doua ori in discursul de receptie a Premiului Nobel.