Konrad LORENZ | Vorbea cu patrupedele, cu pasarile si cu pestii

DESCRIERE

Konrad LORENZ
Vorbea cu patrupedele, cu pasarile si cu pestii
HUMANITAS, 2019
Traducere din germana de Vasile V. POENARU
Pret – 29,00 lei
 

||||

Extras din Cuvant inainte

Ceea ce am savarsit la manie/ a crescut peste noapte/ in toata splendoarea – si a fost nimicit de ploi.

Ceea ce am semanat din iubire/ a incoltit domol,/ s-a parguit tarziu – si a fost binecuvantat!

Peter Rosegger

Pentru a putea fi in stare sa scrii povestiri cu animale trebuie sa nutresti un sentiment cald si autentic fata de fapturile vii. Imi place sa cred ca eu, unul, nutresc un asemenea sentiment. Dar frumoasele versuri ale lui Peter Rosegger nu mi-au venit in minte pentru ca aceasta carte s-ar fi datorat in primul rand dragostei mele pentru animalele vii. Ceea ce m-a imboldit sa o scriu a fost mai degraba mania pricinuita de cartile care trateaza tema animalelor. Caci trebuie sa admit ceva: scrierea acestor povestiri cu animale este singurul lucru pe care l-am realizat vreodata in viata la manie.

Ce anume mi-a starnit mania? Nenumaratele carti de povestiri cu animale prost scrise si pline de minciuni, carti care sunt expuse astazi in toate librariile; numerosii scarta-scarta-pe-hartie care pretind ca ar scrie povestiri despre animale cand ei de fapt nici nu le cunosc. Cine scrie ca albinele deschid larg gura si urla, cine scrie ca stiucile se incaiera apucandu-se de beregata dovedeste ca nici macar nu are habar cum arata acele animale pe care pretinde ca le descrie asa cum le-a vazut, cu toata dragostea. [...]

Nu vreau sa aud justificarea cum ca falsificarile ar fi libertati legitime ale expunerii artistice. Ce-i drept, scriitorilor le este permis sa „stilizeze” si animalul in functie de necesitatile inerente ale activitatilor creative, asa cum o fac si cu orice alt obiect. Lupii si pantera lui Rudyard Kipling, precum si inegalabila sa mangusta Rikkitikkitavi, vorbesc precum oamenii, iar albina Maia creata de Waldemar Bonsel stie sa fie la fel de manierata si de politicoasa ca acestia.

Extras/ Necazuri cu animalele/ pp. 18-19
Dincolo de ratiunile metodologice care impun, in cadrul anumitor cercetari legate de psihologia animalelor, existenta unui subiect sanatos si care sa nu fi fost supus influentelor daunatoare ale captivitatii, animalul tinut in libertate, care ar putea sa plece, si totusi ramane din atasament fata de mine, ma fascineaza intr-un fel greu de transpus in cuvinte. Daca se intampla sa aud in cursul unei plimbari prin lunca Dunarii strigatul sonor al corbului si si daca la strigatul meu de raspuns aceasta pasare mare care se afla sus pe cer isi strange aripile si se napusteste in jos cu vuiet, oprindu-se apoi cu un scurt fasait zgomotos pentru a ateriza in cele din urma cu o blandete imponderabila pe umarul meu, atunci ii trec cu vederea corbului toate cartile sfasiate si toate ouale de rata mancate pe care le are pe constiinta. Vraja acestei experiente nu se risipeste nici atunci cand devine ceva cotidian si corbul a ajuns sa-mi tina tovarasie prin casa asa cum altora le tine tovarasie cainele ori pisica.
p. 21
Si in vreme ce privirea mea mai zaboveste inca la gastele care dispar, zburand la mica inaltime deasupra apei, dupa urmatoarea cotitura a fluviului, ma cuprinde deodata o uimire fata de acel ceva familiar care este actul nasterii filozofiei. Ma minunez profund de faptul ca a fost posibil sa devin atat de apropiat de o pasare care traieste in libertate, iar acest fapt ma umple de o fericire ciudata, de parca astfel ar fi devenit reversibila o mica parte a izgonirii din paradis.