DESCRIERE
K.J. MECKLENFELD - Cartea miracolelor
Ilustratii de Joanna BUCUR
HUMANITAS junior, 2020
Extras din primul capitol – 1, Ultima ora de magie, pp. 5-6
„Finn, e randul tau”, ii spuse magicianul incrucisandu-si bratele.
Bufnita uriasa isi lua greoi zborul de pe stativul pe care asteptase rabdatoare pana atunci si i se aseza batranului pe umar.
Finn nu putu sa nu remarce – din nou! – cat de mult semanau magistrul si animagul lui: aveau amandoi aceeasi ochi galbeni cu privire sfredelitoare, acelasi nas coroiat si aceleasi sprancene stufoase. Pana si mantia magicianului era de aceeasi culoare cu penele bufnitei.
Finn arunca o privire tematoare spre cei doi colegi din banca din spate. Ranjeau. Abia asteptau sa-l vada cum se face iarasi de ras. Se uita apoi cu tristete la lumanarea de pe masa. Tot ce avea de facut era sa ridice bagheta si sa spuna doua cuvinte ca sa stinga flacara.
Numai ca stia de pe acum ca n-o sa fie in stare. Nici cel mai mic descantec nu-i mai reusise de anul trecut, de cand il lovise fulgerul. Dupa acea intamplare ramasese cu parul albastru si isi pierduse puterile magice. Si tot de atunci, animagul lui, Orlando, se prefacuse dintr-o pasare, asa cum aveau toti magicienii din tinut, intr-un pui de dragon jucaus si mancacios de culoare azurie.
Finn se ridica in picioare, incheindu-si ultimul nasture al tunicii de culoarea cerului de furtuna, scoase de la centura bagheta magica, un fulger din cuart albastru de care era foarte mandru, o indrepta catre lumanare si rosti fara convingere cele doua cuvinte ale descantecului. Orlando, care pana atunci se jucase cu ciucurii rosii de la sosetele lui trei sferturi, scoase un mic scheunat de sub banca.