DESCRIERE
Giovanni REALE
Istoria filosofiei antice
Volumul al patrulea–Aristotel si peripateticii
Editura Galaxia Gutenberg, 2010
Seria Phronesis 4
Traducere din limba italiana – Mihai SARBU
Pret 21,00 Lei
Extras/ Prefata
Interpretarea lui Aristotel, care o propunem in paginile urmatoare, depinde, in buna masura, de interpretarea lui Platon. Dupa parerea noastra, daca este citit fara prejudecati, Aristotel se dovedeste a fi, in punctele principale ale gandirii sale, nu antiteza ci o anume confirmare a lui Platon. Imaginea antitezei, atat de bine redata de Rafael in „Scoala de la Atena”, care il infatiseaza pe Platon cu degetul aratand cerul (adica trancendenta metafizica), iar pe Aristotel cu mana aratand pamantul (adica fenomenele empirice) este, in realitate, imaginea pe care Umanismul si Renasterea au dat-o celor doi filosofi, adica imaginea conflictului dintre spiritualismul Humanae litterae (careia Platon ii era reprezentant) si naturalismul stiintei (reprezentata de Aristotel). Vom vedea, in schimb, ca Aristotel a fost singurul din ganditorii apropiati de Platon care a dezvoltat – cel putin in parte – „a doua navigare” a acestuia si, mai mult decat atat, a purtat-o inainte pe o distanta anume. Evident, noua interpretare a lui Paton implica ulterioare aprofundari si dezvoltari ale raportului dintre sistemul aristotelic si cel platonician, care insa nu tin de resortul unei sinteze precum aceasta, intrucat se refera la intelegerea polemicii lui Aristotel impotriva lui Platon si radacinile precise ale doctrinelor aristotelice in „Invataturile nescrise” ale lui Platon. Pe de lata parte, interpretarea sistematic-unitara a lui Aristotel, care am sustinut-o mereu, este convergenta cu noua interpretare a lui Platon si, de aceea, am considerat inutile orice modificari sau adaugiri ale ei.
