DESCRIERE
Invatatura despre mantuire la Sf. Atanasie cel Mare si Anselm de Canterbury, de Stefan Lucian Toma - carti teologie academica editura Andreiana
Sfantul Atanasie cel Mare este marele aparator al invataturii despre Dumnezeirea lui Iisus Hristos. El a aparat aceasta invatatura deoarece si-a dat seama ca de Dumnezeirea lui Iisus Hristos este legata mantuirea noastra in sensul ei deplin si definitiv.
In acest sens mantuirea nu e posibila decat printr-o unire a creaturii cu Dumnezeu, izvorul suprem al vietii, care atunci cand e deplina produce indumnezeirea fiintei umane. Indumnezeirea reprezinta o imprimare a trasaturilor dumnezeiesti in aceasta fiinta, adica o unire interioara a ei cu Dumnezeu. Dar tocmai pentru ca Cuvantul este Dumnezeu adevarat, care s-a facut si om adevarat, mantuirea consta intr-o transformare sfintitoare si indumnezeitoare a naturii umane si nu intr-un act de simpla rascumparare juridica, savarsita in afara naturii umane si fara efecte transformatoare asupra ei.
Mantuirea inteleasa ca indumnezeire si ca victorie asupra mortii, implicata in ea, are si aspectul unei intariri a naturii umane prin intarirea spiritului ei. Dar mantuirea nu rezulta numai din intarirea spiritului impotriva ispitelor trupului, prin prezenta plina de putere a lui Dumnezeu in el, ci capata un caracter si mai complex, ba s-ar putea spune unul de-a dreptul paradoxal. Caci victoria asupra mortii - datorita intaririi spiritului nostru impotriva pornirilor carnii sau a egoismului nostru, prin indumnezeire - nu consta in puterea de a ocoli moartea, ci se obtine printr-o acceptare a mortii.
Sfantul Atanasie vede deci mantuirea rezultand pe de o parte din indumnezeirea naturii umane asumate de Fiul lui Dumnezeu, pe de alta din acceptarea mortii acestei naturi.
Dupa Sfantul Atanasie, daca Hristos n-ar fi primit moartea in trupul Sau, El n-ar fi invins-o pentru totdeauna, pentru ca trupul nostru n-ar fi devenit purtatorul unei puteri dumnezeiesti care invinge moartea din interior, care devine inaccesibil mortii dupa ce odata a fost invins. Daca Dumnezeu ar fi eliberat trupul nostru de moarte tinandu-l in afara ei, acesta ar fi cazut iarasi sub puterea ei cum s-a intamplat cu Adam : "Daca, datorita puterii Sale ar fi poruncit si blestemul s-ar fi dezlegat s-ar fi aratat puterea Celui ce a poruncit si omul ar fi devenit cum a fost si Adam inainte de cadere, primind harul din afara si neavandu-l conexat cu trupul ... Ba poate ar fi fost si mai rau, caci a invatat sa pacatuiasca. Fiind astfel, daca ar fi fost convins de sarpe, iarasi ar fi fost necesara porunca lui Dumnezeu pentru dezlegarea blestemului. Si asa ar fi fost o continua trebuinta de porunca si oamenii ar fi ramas vinovati si supusi pacatului, avind mereu nevoie de iertare si niciodata nu s-ar fi eliberat, fiind mereu trupuri si mereu biruiti de legea neputintei trupului".
Sursa: www.crestinortodox.ro
