George STEINER | In castelul lui Barba-Albastra. Cateva insemnari pentru o redefinire a culturii

DESCRIERE

George STEINER    |    In castelul lui Barba-Albastra   

Cateva insemnari pentru o redefinire a culturii

HUMANITAS, 2013

Traducere din engleza si note de Ovidiu D. SOLONAR

||||

Marele ennui/ e x t r a s

Nu trecutul, in sens literal, ne determina (poate cel mult in sens biografic), ci imaginile trecutului. Acestea sunt deseori la fel de structurate si de selective precum miturile. In sensibilitatea noastra sunt imprimate imagini si constructii simbolice ale trecutului, aproape ca informatiile genetice. Fiecare noua era istorica se oglindeste in imaginea si in mitologia activa a trecutului ei sau a unui trecut imprumutat din alte culturi si isi testeaza sentimentul de identitate, de regres sau noi impliniri in raport cu trecutul. Ecourile prin care o societate incearca sa determine amploarea, logica si autoritatea propriului glas vin din spate. Evident, mecanismele implicate sunt complexe si au radacini in nevoile difuze – insa vitale – legate de continuitate. O societate are nevoie de antecedente. Acolo unde antecedentele nu sunt la indemana, unde societatea este noua sau regrupata dupa o perioada de dispersie sau asuprire, un dictat intelectual si emotional ordona crearea unui timp trecut, indispensabil in gramatica fiintei. „Istoria” negrilor americani si cea a statului modern Israel sunt cazuri relevante. Totusi, motivul final ar putea fi unul metafizic. Istoria, in cea mai mare parte, pare sa duca in spate, in continuare, vestigiile paradisului. La un moment dat, in vremuri mai mult sau mai putin indepartate, lucrurile stateau mai bine, era, aproape, o „epoca de aur”. Exista o armonie profunda intre om si cadrul natural. Mitul Caderii in pacat e mai puternic decat orice alta religie. Aproape ca nu exista civilizatie, poate ca nici constiinta umana care sa nu poarte in sine un raspuns la presentimentul unei catastrofe dintr-un viitor indepartat. Undeva in „padurea sacra si intunecata”, s-a facut un pas gresit, dupa care omul a trebuit sa lupte, in plan social si psihologic, impotriva fibrei naturale a fiintei.

In cultura sau „postcultura” occidentala contemporana, aceasta utopie irosita este extrem de importanta, insa a capatat o forma iminenta si laica. [...]