Gabriela MIHALACHE | Sinuciderea in literatura romana interbelica 

DESCRIERE

Gabriela MIHALACHE    |    Sinuciderea in literatura romana interbelica 

Editura Eikon – Bucuresti, 2017

Colectia Universitas 

Seria Filosofie
_________

Extras din I. Introducere

Act complex ce implica o analiza multidisciplinara, sinuciderea nu poate fi definita exhaustiv, printr-o formula operationala, universal valabila. Gestul autosuprimarii contine inca, in pofida a numeroase cercetari intreprinse in domeniu, o doza considerabila de mister si inefabil, ilustrand, subiacent,  conditia tragica a fiintei umane. Ca sinuciderea nu si-a epuizat campurile semnificative, , constituindu-se intr-o tema de permanenta actualitate, desi primele preocupari teoretice se contureaza inca din Antichitate, o demonstreaza numarul relativ mare de carti aparte pe aceasta tema in ultimele decenii, inclusiv in spatiul cerecetarii romanesti. Despre sinucidere. Discurs asupra mortii liber alese de Jean Amery, Istoria sinuciderii: societatea occidentala in fata mortii voluntare de George Minois, Crestinism si sinucidere de Horia George Plugaru, Bucurestiul subteran: sinuciderea de Adrian Majuru si Florin Alexandru Stanescu, Suicidul in literatura europeana moderna si contemporana de Cecilia Burtica sau Cartile crude. Jurnalul intim si sinuciderea de Mircea Mihaies, sunt doar cateva dintre exemplele ilustrative. Preocuparea constanta pentru intelegerea acestui fenomen nu vizeaza doar latura stiintifica sau cea descriptiv teoretica, ci cuprinde, in substrat, o gama larga de sentimente si trairi, aflate in stransa legatura cu nevoia de a intelege resorturile ce determina desprinderea ireversibila de contingent si iesirea violenta din spatiul virtualitatilor sinelui.