Florin VOICA | Friedrich Nietzsche – Filosofia ca pathos tragic si exercitiu de sobrietate

DESCRIERE

Florin VOICA    |    Friedrich Nietzsche – Filosofia ca pathos tragic si exercitiu de sobrietate

Editura Ratio et Revelatio – Oradea, 2016

Colectia Academica

||||

Partea a doua, Sectiunea a treia, 3. Metafizica inteleasa ca absenta sau experimentare a nimicului si valenta pedagogica a screrilor nietzscheene 9p. 202)/ e x t r a s

Am pomenit in capitolul precedent despre asemanarea pe care Nietzsche o face intre oameni si si necuvantatoare, unde el foloseste printre altele termenul suflet, la prima vedere doar intr-o maniera superficiala, deoarece pare a fi in contradictie cu filosofia nietzscheeana. Insa, trebuie remarcat ca Nietzsche foloseste acest termen si in alte locuri intr-o maniera pozitiva, un exemplu fiind si pasajul pe care il voi reproduce in continuare atat pentru a sesiza cum atitudinea metafizica sau reflectia pot avea de-a face cu realitatea desemnata de acest termen, care a fost desigur si ea abuzata la fel ca valorile, cat si pentru ca acest termen, cat si pentru ca din acest fragment reiese si modul in care manu=iera consumerista de a cunoaste isi are radacina intr-o pripita si eronata cunoastere de sine.

Trebuie ca fiecare sa isi spuna sie insusi: <<Salvarea ta este mai importanta decat orice alt lucru>>; si nu exista vreo alta institutie pe care tu trebuie sa o respecti mai mult decat sufletul tau. – Dar omul invata sa se cunoasca: se regaseste mizerabil, se dispretuieste, este bucuros sa gaseasca in afara sa ceva demn de respect. Si astfel se arunca pe sine la gunoi, cautandu-si locul in vreo organizatie, isi face cu rigurozitate treaba si astfel isi ispaseste viata.

[...] Referitor la cunoasterea practicata de individul animat de pasiunea unirii cu lucrurile, Nietzsche face urmatoarea afirmatie: „Este frumos a contempla lucrurile, dar este teribil a fi lucruri.”