Dimineata pierduta

DESCRIERE

Gabriela ADAMESTEANU    |    Dimineata pierduta

POLIROM, 2003, 2008, 2011, 2012, 2014, 2018, 2019

Editia a X-a

||||

Extras de la p. 270

In acest moment, cand linistea din salon s-a restabilit, Profesorul Mironescu le adreseaza celorlalti un zambet jenat, de scuza:

„... departe de mine insa gandul de a carti impotriva luminilor Apusului! Stiti bine ca nu fac parte dintre cei ce au ridicat baricade numai pentru ca o trupa de diletanti au urcat limba franceza pe scena Nationalului! Dar tocmai pentru ca port in mine aceasta recunoscatoare iubire filiala fata de Franta – asa cum simte tot romanul! -, nu se poate sa nu ma doara ridicolul ei... De o parte, venerare, imitatie, in tot ce se poate, a Occidentului, de cealalta, ignorare binevoitoare. Dezinteres. Sa spun chiar mai mult? Ne-ar rani prea tare, insa adevarul...”

Divagheaza, divagheaza, iar tanarului iarasi ii trece prin minte ca atunci cand, atat de prost inspirata, Sophie s-a aplecat sa il stearga cu batistuta, Profesorul (poate!) il privea ascuns sub bolta de iedera si clematite de pe aceasta terasa spre care da usa intredeschisa! Si acum dinadins bate campii, asteptand... Ce? Evident, clipa cand are sa-i vina cel mai la indemana ca sa declanseze un scandal public ce ii va distruge si cariera, si intrare in lume! Cand ii trece prin minte un asemenea gand nebunesc, junele abia se abtine sa nu salute in mare graba pe toata lumea si, insfacandu-si bastonul si palaria, sa coboare cele cateva trepte, sa ajunga dintr-o saritura la poarta, sa o ia la goana pe strada si sa nu mai puna piciorul aici niciodata... Afara, oh! Mai repede, afara...