Dictionarul lui Aristotel de Gheorghe VLADUTESCU

DESCRIERE

Gheorghe VLADUTESCU

„Dictionarul” lui Aristotel

Editura Paideia, Bucuresti – 2021

Pret 30,00 lei

Extras/ pp. 7-8

Exemplele, apoi, multele exemple sporesc, in felul lor aria de cuprindere. Cu scop didactic, exemplele ca toate mijloacele auxiliare dupa ce si-au indeplinit rostul ies din logica expunerii. Dar fara ele, nu doar invatarea ar intampina dificultati ci si demonstrativitatea.

Aristotel avea o pricepere aparte in alegerea exemplelor, ca Platon in folosirea miturilor. Luate si din ordinea poietica (artistica si mestesugareasca) si din aceea practica (mai cu seama morala) si din aceea teoretica (matematica, stiinte ale naturii) ele fac posibila deprinderea gandirii de a lucra cu termenii de aplicatie in variile lor acceptiuni. De aceea decat a-i cauta lipsurile, masurand cu masura noastra si ignorand pe aceea a lui Aristotel, ar fi de ales sa lasam in fata prima „virtute” a acestui „vocabular” care era, se prea poate, si scopul. Anume, despre acceptii multiple fiind, rostul sau era de a distinge pana la nuante intelesurile. In acest fel, limbajul aplicat al metafizicii se imbogatea cu mult mai mult decat daca numarul cuvintelor ar fi sporit. Doar 30 in acest vocabular insa un limbaj deja, prin „coborare” pana la sensurile infinitezimale, in profunzime cuvintele prin interparticipare articulandu-se. Poate ca in simpla succesiune: principiu, cauza, element(e), natura, necesarul, unu, fiinta, substanta, identicul-diferitul, opusii, anterior-posterior, putinta-neputinta, cantitatea, calitatea, relativii, perfectul, limita, de ce, dispunerea, starea, afectul, privatiunea, posesia, a-proveni-din-ceva, partea, intregul, incompletul, genul, falsul si accidentul,, „articolele” par puse la intamplare, adunate „in graba”, cum avea sa i se para lui Kant, categoriile (Critica ratiunii pure, p. 111).