Demonii vantului

DESCRIERE

Daniela ZECA

Demonii vantului (Editie aniversara)

roman

POLIROM, 2022

Colectia Top 10+

Extras/ Athanaric si razboaiele pe care nu le vom castiga/ Daniela Zeca-Buzura, 22 august 2022, la 10 ani de la incheierea Trilogiei orientale

Pasionat de istorie si arheologie, fost detinut politic si veteran de razboi, bunicul meu si-a amintit toata viata acea zi din august 1956 cand tezaurul de la Pietroasa, revenit in sfarsit, dupa patruzeci de ani, de la Moscova, era expus la Muzeul de Arta al Romaniei.

Personal era convins ca atunci a fost prima si singura data cand a avut sub ochi toata insiruirea celor douasprezece piese originale, hipnotice si blestemate, urmatoarele nefiind decat niste expuneri prudente ale unor copii galvanizate, care nu mai aveau nici dogoarea, nici suflul otravit al acelora care, vreme de saisprezece secole, rasucisera mintile tuturor.

Intreaga lor poveste e aici, sublimata desigur in fictiune, dar sprijinita temeinic pe documente si lucrata ca in filigran in retorica basmului oriental, mai exact, in falsa lui imbiere ornamentata si la indemana, care poate sa para usuratate, asa cum simple si usor de memorat ne apar, mai ales in copilarie, istorisirile din cele o mie si una de nopti ale Seherezadei.

Aceasta inselatoare impletire cu basmul a dat uneori impresia ca Demonii vantului e un roman exotic, pe cand este vorba despre o carte-lapidarium, in fapt – o carte fericita, care s-a scris ca dictata, in numai opt luni, dupa ani buni de documentare, calatorii, intoarceri si, in cele din urma, revelatii ale razboaielor pe care intotdeauna le vom pierde: razboaiele noastre cu iluzia bogatiei, a puterii pe care o detinem temporar, fara sa o posedam, a splendorii si tineretii.

Mergand pe firul nenorocului, inchipuirea din acest roman incearca sa raspunda unde sunt celelalte piese disparute din gramada de giuvaiere gasite de niste pietrari intr-o mina din Istrita, in postul cel mare al Pastelui din anul 1837. [...]