Amintirile peregrinului apter de Valeriu ANANIA

DESCRIERE

Valeriu ANANIA

Amintirile peregrinului apter

nuvele si povestiri

POLIROM, 2009

Opere 3

Prefata de Mircea MUTHU

Cronologie de Stefan ILOAIE

Pret 49,95 Lei

Extras

Cele patru domnite

Staretul Ieronim fusese condamnat la zece ani de temnita grea, sub invinuirea de a fi sustras bunuri ce apartineau de drept patrimoniului national. Faptul acesta a pricinuit o mare tulburare in obstea noastra de la Tismana, nu pentru ca cineva ar fi crezut in vinovatia staretului, ci pentru ca toti cunosteau povestea ceasului de aur. Ieronim carmuia soborul de o buna bucata de vreme si era unul dintre putinii despre care nu se putea spune ca una graieste si alta face, nici ca si-ar folosi chipul spre inselarea bunei credinte. De asprimea lui se dusese vestea pana departe, dar nu aceasta era important, caci una este sa fii aspru fata de slujbasii tai si alta sa te dovedesti neinduplecat si cu tine insuti. Desigur, nu era sfant, nici macar ascet. Avea chip incuviintat, pe care si-l purta nu numai cu demnitate, ci si cu o anumita constiinta de sine, care insa nu era trufie. Spre slava desarta nu-i erau nici pletele bogate, castanii, usor valuite in creturi marunte, pe care nu si le innoda la spate, cum faceau cei mai multi calugari, ci le lasa sa curga, pe dupa urechi, sub gulerul aspru, inchipuind un jug al grumazului firav. Barba insa se incapatana sa nu-i creasca mai mult de cativa centimetri, deasa si aspra pe sub mustatile subtiri, innobilata de doua spumusoare ce se inaltau in spatele obrajilor. Nu prea inalt, dar cu mersul bine asezat pe calcaie, trupul staretului era atat de subtire si pantecul atat de supt, incat catarama de alama parea o povara mult prea mare pentru cingatoarea de piele si-i atarna vesnic peste poala dulamii, ca un prisos de smerenie.