ELIADE – Proza - in curte la Dionis

DESCRIERE

ELIADE – Proza - in curte la Dionis

HUMANITAS, 2008

Extras/ LES TROIS GRACES

„Este curios ca s-a gandit la asta... Ca ultimele lui cuvinte au fost astea: Les trois Graces...”

Aproape 39 de ani. De fapt, 39 fara trei saptamani. La cativa kilometri de Vevey, in padure. Daca nu l-ar fi trezit latratul cainelui, ar fi trecut pe langa ele fara sa le vada. Probabil ca incerca din nou – pentru a cata oara? – sa gaseasca rima. Se incapatanase sa pastreze, intreg, numele latinesc: Euphorbia moldavica id este impudica... A intors speriat capul; un caine mare, negru se indrepta spre el, pe pietris, si in fund, pe jumatate ascunse sub salcii si brazi, cele trei vile. Asa cum nu mai vazuse pana atunci. Pareau izolate, si totusi comunicau intre ele; dar nu intelegea cum. Le privea fascinat, nemaiindraznind sa clipeasca. (Cateva luni dupa aceea, Sidonia i-a spus, stapanindu-si anevoie enervarea: „Stiu, este pur si simplu un tic; dar daca ai avea putina vointa... Pentru ca, iarta-ma ca ti-o repet, pentru cel care te priveste...” „Dar nu clipesc intotdeauna, a intrerupt-o zambind. Cand ma intereseaza ceva, un tablou, un peisagiu, o floare...” „Nu vorbeam de flori, relua Sidonia. Este meseria ta...” Poate ca atunci, in acea clipa, a inteles. Cuvintele acelea, „meseria”, „este meseria ta”, i-au fost de-ajuns. A ridicat din umeri. „Inainte de toate, pentru mine, botanica este o pasiune; in al doilea rand, este o stiinta foarte precisa... In orice caz, te asigur, ticul, daca se poate numi asa, nu-mi apartine. Nu apartine poetului, si nici naturalistului...”)