CULTURA JAPONEZA

DESCRIERE

PAUL VARLEY  |  CULTURA JAPONEZA

HUMANITAS, 2017

Traducere din engleza de Ruxandra Marginean Kohno

||||

Extras din prezentarea autorului (Humanitas)

Herbert Paul Varley (1931-2105), profesor emerit de istorie japoneza al Universitatii Columbia, principala autoritate americana in domeniul istoriei culturii medievale japoneze, a predat timp de patru decenii cursuri de istorie si civilizatie japoneza, de istorie a “drumului ceaiului” si de istorie a samurailor. Fost combatant in Razboiul din Coreea (1950), licentiat al Universitatii din Lehigh (Bethleem, Pennsylvania) in 1952, master al Universitatii Columbia in 1961 si doctor in istorie la aceeasi universitate in 1964.

In decursul ilustrei sale cariere, Paul Varley a publicat 38 de volume si 124 de articole [...]. Cea mai cunoscuta opera a sa ramane Cultura japoneza (cu patru editii la University of Hawai’I Press: editia I, in 1974; editia a IV-a – dupa care s-a realizat prezenta traducere in limba romana -, in 2000).

Extras de la p. 21

In termeni estetici, pretuirea acordata ceramicii simple se bazeaza pe importanta acordata firescului, pe preferinta pentru lucrurile aflate in starea lor originara, nealterata. Pentru artist sau artizan, naturaletea inseamna apropierea de materialul folosit. Astfel, producatorul  ceramicii simple nu urmareste sa ascunda lutul folosit; iar produsele muncii sale sunt admirate nu doar pentru textura lor fireasca, ci si pentru imperfectiunile ce apar inevitabil la obiecrele create “elementar”. Un alt exemplu al gustului estetic al japonezilor pentru firesc se afla in arhitectura sanctuarelor sintoiste, al caror lemn ramane deseori nevopsit. In acest caz, aspectul practic e in mod limpede sacrificat esteticului, dat fiind ca sanctuarele din lemn natur sunt mult mai sensibile decat alte tipuri de structuri la ravagiile imbatranirii.

Aproape toata olaria Jomon a fost alcatuita din vase cu gura larga (hachi), folosite mai ales la gatit si la servit mancarea. Epoca Yayoi a venit cu o varietate de noi genuri de vase: tsubo, oala pentru depozitare, mai ales a orezului uscat; kame, oala pentru gatit, asemanatoare vasului hachi; takatsuki, vasul cu picior, pentru servirea mesei in situatii oficiale. Toate aceste genuri noi de ceramica au aparut pentru a face fata cerintelor societatii agricole care s-a dezvoltat in Japonia in epoca Yayoi. Producerea de de vase pentru depozitarea orezului merita in mod deosebit sa fie scoasa in evidenta. Jomon a fost o societate fara clase, mai ales pentru ca n-a dispus de nici un produs care sa poata fi acumulat sau stocat ca bogatie. In epoca Yayoi insa, orezul a devenit el insusi un astfel de produs, care, fiind acumulat si pastrat, a dus la stratificarea societatii pe principiul bogatiei, masurata in primul rand in functie de detinerea sau nedetinerea sa. Pentru restul perioadei premoderne, orezul a ramas principalul etalon de masurare a bogatiei in Japonia.