DESCRIERE
Dr. John Gray (autorul celebrei carti Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus...) | Copiii sunt din Rai. Metode de educatie pozitiva pentru cresterea unor copii cooperanti, increzatori si sufletisti.
Editura Vremea – Bucuresti, 2009.
Traducere de Maria Giugariu.
Extras din Introducere
Dupa primul an de casatorie, eram tatal unui copil nou nascut si a doua incantatoare fiice vitrege. Lauren era bebelusul , Juliet avea opt ani, iar Shannon aproape doisprezece, desi sotia mea, Bonnie, era deprinsa cu postura de parinte, pentru mine era o experienta inedita. . sa ai dintr-o data un copil nou nascut, unul mai mare si un preadolescent era intr-adevar o incercare. Tinusem multe seminarii unor adolescentilor si copiilor de toate varstele. Eram constient de sentimentele pe care le au copiii fata de parintii lor. Consiliasem mii de adulti, ajutandu-i sa treaca peste probleme ale caror radacini mergeau pana in copilaria lor. I-am invatat sa-si vindece ranile provocate de neglijenta parinteasca devenind la randul lor parinti. Din aceasta unic perspectiva am inceput ca un nou parinte.
De multe ori, mi-am dat seama ca, in mod automat, fac lucruri pe care le facusera si parintii mei. Unele dintre ele erau bune, altele aveau o oarecare eficienta, iar altele nu erau bune deloc. Bazandu-ma pe experienta lucrurilor care n-au mers nici in cazul meu, nici intr-al miilor de oameni cu care lucrasem, am reusit, pas cu pas, sa gasesc mijloace noi, mult mai eficiente, de a fi parinte.
Imi amintesc de una din primele mele schimbari. Shannon si cu mama ei, Bonnie, se certau. Am coborat ca sa-i vin in ajutor lui Bonnie. La un moment dat m-am enervat si am inceput sa tip mai tare. In cateva minute, dominam cearta. Shannon devenise tacuta, suferind in continuare si persistand in resentimente. Brusc, mi-am dat seama ca am ranit-o pe fiica mea vitrega.
Am realizat imediat ca ceea ce facusem fusese o gresala. Felul in care ma purtasem nu era deloc educativ. Ma purtasem ca si tatal meu cand nu stia ce sa faca. Tipasem si intimidasem ca sa obtin eu controlul. Altceva nu stiam ce sa fac. Stiam sigur ca tipatul si intimidatul nu erau o solutie. De atunci, n-am mai tipat niciodata la copiii mei. In cele din urma, sotia mea si cu mine am reusit sa gasim alte cai, mult mai educative, de a obtine controlul atunci cand copiii nostri nu se purtau cum trebuie.
Iubirea nu e suficienta
Le sunt recunoscator parintilor mei pentru dragostea si sprijinul lor, care m-au ajutat enorm, dar, de multe ori, in ciuda acestei iubiri, unele din greselile lor m-au ranit. Vindecarea acestor rani a facut din mine un parinte mai bun. Stiu ca au facut tot ce au putut, avand o cunoastere limitata a nevoilor pe care le are un copil. Cand parintii gresesc in educatie, nu o fac pentru ca nu-si iubesc copiii, ci pentru ca nu cunosc o cale mai buna.
Cea mai importanta parte a meseriei de parinte este dragostea, precum si timpul si energia pe care le cheltuiesti ca sa-ti ajuti copiii. Desi iubirea e cea mai importanta cerinta, ea singura nu e suficienta. Daca parintii nu inteleg care sunt nevoile unice ale copiilor lor, nu sunt capabili sa le ofere ceea ce ei au nevoie astazi. E posibil ca parintii sa le daruiasca iubire, dar nu in modul cel mai folositor pentru dezvoltarea lor interioara.
Pe de alta parte, unii parinti sunt “doritori” sa-si petreaca mai mult timp cu copiii lor, dar n-o fac pentru ca nu stiu cum, sau fiindca acestia le resping eforturile. Asa ca multi incearca sa stea de vorba cu ei, dar copiii se inchid in mutenie si nu vor sa spuna nimic. Acesti parinti vor, dar nu stiu cum sa-i determine sa vorbeasca. Unii parinti nu vor sa tipe, sa-si loveasca sau sa-si pedepseasca copiii, dar pur si simplu nu cunosc o alta cale. De vreme ce incercarea de a comunica nu a mers, pedeapsa – sau amenintarea cu pedeapsa – este singura modalitate pe care o cunosc.
Ca sa renuntati la vechile metode de educatie, sa va insusiti altele noi.
Extras din Capitolul Noi metode de a crea cooperarea (p.54)
Cu cat experimentati mai repede forta educatiei pozitive, cu atat va va fi mai usor sa renuntati la metodele de educatie bazate pe frica. Acordati-va doar o saptamana ca sa puneti in practica acestui capitol si nu veti mai vrea niciodata sa va intoarceti inapoi. Nu uitati ca, pentru ca educatia pozitiva sa mearga, nu puteti reveni la la pedepsirea sau amenintarea copiilor. Veti descoperi ca acestia vor incepe, in mod magic, sa`raspunda acestei noi educatii. Iar acest lucru este valabil pentru copiii de toate varstele.
