Chase F. ROBINSON | Civilizatia islamica in 30 de vieti – Primii 1.000 de ani

DESCRIERE

Chase F. ROBINSON    |    Civilizatia islamica in 30 de vieti – Primii 1.000 de ani

Extras din Partea a III-a – O sinteza provizorie - 1050-1250, capitolul 21 – Saladin, erou anticruciat – 1193

POLIROM, 2019

Colectia Plural M

Traducere de Anacaona MANDRILA – SONETTO

||||

Extras din Partea a III-a – O sinteza provizorie - 1050-1250, capitolul 21 – Saladin, erou anticruciat – 1193

Izvoarele ne spun ca in aceasta perioada (sau cu putin timp inainte, probabil in 1168) Saladin s-a hotarat sa nu mai bea vin si sa se dedice unor obiective religioase. Se pot aduce argumente pentru o desteptare religioasa autentica in anii 1170 si 1180 – a supravietuit la doua tentative de asasinat si unei boli grave -, dar nu vorbim doar despre o oarecare reinventare publica, prilejuita de pozitia dobandita deja si de bogatiile pe care le-a dobandit in urma unui jihad cu cruciatii. Evlavia si frica de Dumnezeu pe care Ibn Shaddad le descrie drept caracterizandu-l pe Saladin s-ar fi manifestat de la o varsta mai frageda.

Avem asadar un nume (Yusuf, sau Iosif) si tatal acestuia (Ayyub, sau Iov) si circumstante pe care serviciul militar loial in slujba celui mai puternic conducator al „Semilunii fertile” le-a facut favorabile. Totusi, „in afara de talentul la polo (mostenit de la tatal sau) si de interesul fata de studiul religiei, inspirat probabil de emularea admirativa a lui Nur al-Din, nu se stie nimic despre primii sai ani de viata”. Asa scria H.A.R. Gibb, probabil ultima mare personalitate din establishment-ul orientalismului britanic. La evaluarea facuta de Gibb copilariei lui Saladin nu se poate adauga mai nimic, din simplul fapt ca tineretea i-a interesat prea putin pe primii sai biografi, oficiali sau neoficiali. Pentru ei, caracterul nu rezulta din experienta si nici din formare, ci reflecta calitati innascute, in cazul unei personalitati militare sau politice acestea fiind in general curajul, determinarea, evlavia si generozitatea. Acesta e motivul pentru care Ibn Shaddad dedica mai putin de o pagina educatiei lui Saladin si circa douazeci de pagini inventarierii virtutilor lui. „Generozitatea lui Saladin era prea evidenta pentru a trebui consemnata si prea vestita pentru a trebui povestita”, ii spune Ibn Shaddad cititorului sau – doar pentru a o consemna si a o povesti totusi.