Icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului - Sfantul Munte Athos

Cartea fiului risipitor. O parabola biblica in sase lecturi pentru omul contemporan

0 opinii / Scrie o opinie
  • 12,00 lei

SAU
ne puteti contacta si la: 0751 166116
Produs cumparat impreuna cu:

DESCRIERE

Joachim JEREMIAS, Vasilios GONDIKAKIS, Marko Ivan RUPNIK, Nicolae STEINHARDT, Jean-Luc MARION, Constantin NOICA  |  Cartea fiului risipitor – O parabola biblica in sase lecturi pentru omul contemporan

Editura DEISIS – Sibiu, 2012

Editia a III-a

Editie ingrijita de diac. Ioan I. ICA jr

||||

Extras din Constantin NOICA – Parabola filozofiei: cei doi fii sau galceava devenirii cu fiinta

Lasa adevarurile teologiei deoparte; nu te gandi la Cuvant, nici la invatatura, cu-atat mai putin la dogma. Priveste viata crestinului asa cum este ea, asa cum poate fi ea, pe masura de totdeauna a omului. Vei vedea atunci ca polii ei nu sunt decat acestia: fiul risipitor si fratele sau. Intre aceste doua capete se petrece viata noastra crestina, cu triumfurile, dar mai ales cu impuritatile ei.

Fiul risipitor greseste pentru ca ignora. Nu cunoaste inca pe Dumnezeu si, intr-un sens, se ignora si pe sine. Pleaca in lume ca sa se caute. Ca sa-L caute. Va pacatui mult? Da, va fi numai pacat: sete, curiozitate, ardere. Dar norocul sau e tocmai ca ignora. Tot pacatul lui de ratacitor prin lume tine de nestiinta, adica de nevinovatie. De aceea tatal il iarta. Si cine stie daca Dumnezeu nu-l mantuie.

Fratele fiului risipitor greseste pentru ca stie. Cunoaste pe Dumnezeu si se cunoaste pe sine. Traieste dupa porunca; de i se va porunci mult, se va supune mult. Dar stie ca se supune. Stie ca este numai supunere. Tot pacatul lui de fiinta statatoare si ascultatoare sta in aceasta - ca, alaturi de fapta, are si cunoasterea faptei sale. Cum poate fiul risipitor primi ceva de la tatal sau, cand el, fratele care se stie bun, n-a primit inca totul? De aceea tatal nu-l rasplateste. Si cine stie daca Dumnezeu il mantuie?

Nu e de intrebat care dintre ei este mai bun. Nici unul n-are dreptate si nici unul nu e bun. Dar amandoi sunt vii, iata adevarul. Amandoi traiesc din plin – laolalta sau deosebiti, in vazul lumii sau ascunsi de ea – traiesc din plin in inimile noastre de crestini. I-au purtat cu ei si sfintii. Ii poarta, ca pe cele doua tipuri de viata intre care putinatatea noastra se misca, fiecare dintre bunii crestini. Caci crestinatatea inseamna viata acestora care suntem. Si suntem cu fiul risipitor sau cu fratele fiului risipitor, cand nu suntem cu amandoi.

Nu poti spune, hotarat lucru, cine din ei greseste mai putin. Daca pacatuim – asa cum spunea odata un sfant si teolog ca pacatuim, in genere, din trei indemnuri: din voluptate, din curiozitate si din orgoliu -, atunci fiul risipitor si fratele sau sunt la fel de vinovati. Caci primul pacatuieste mai ales din voluptate; ultimul pacatuieste mai ales din orgoliu; iar amandoi pacatuiesc, in felul lor, din curiozitate: fiul risipitor din curiozitatea deschisa a aventurierului, iar fratele fratele fiului risipitor din curiozitatea meschina a retinutului. Poti prefera un stil de-a fi altui stil de a fi. Dar amandoi sunt; si amandoi gresesc, pentru ca sunt.  

Ce-i face atat de vii? Poate dublul acela instinct, despre care spunea odata Keyserling ca insufleteste toata existenta noastra ca oameni: Foamea originara si Frica originara. Caci fiul risipitor sta sub semnul foamei; e infometat de lume, de noutate, de cheltuire. Iar fratele fiului risipitor sta sub semnul fricii; se teme sa nu piarda, se teme sa riste, se teme sa dea. Si iata-i pe amandoi, fata in fata, dupa ce unul a ocolit lumea si celalalt si-a ingrijit propria sa gradina – iata-i acum, ca doua fete ale vietii iarasi.

Nu-i vedeti pe ei, peste tot? Mi se pare, cateodata, ca-i pot vedea si-n Marta si Maria. Marta e ursuza, inchisa, vrednica, fireste, dar nemultumita ca fratele. Si Maria e risipitoare ca fiul. Dar destinul fiului risipitor e sa se piarda in actiune, pe cand Maria se pierde in contemplatie. E, intre ei, toata distanta de la spiritul masculin la spiritul feminin. Incolo insa – sunt aceiasi.

E o intreaga lume in fiul risipitor si fratele sau. Si e atat de plina viata din ei, incat nici unul nu poate fi judecat etic. Fratele cel bun incorporeaza etica; dar singur fiul risipitor ar putea scrie una. Caci etica e o simpla perspectiva asupra vietii, si crestinismul-viata nu s-a acoperit niciodata cu o singura perspectiva.

Parabola fiului risipitor e parabola fiului si a fratelui.

E parabola celor doi copii, care sunt copiii pamantului.

SPECIFICATII

An aparitie 2012