A.P. CEHOV | Logodnica – Schite si povestiri

DESCRIERE

A.P. CEHOV    |    Logodnica – Schite si povestiri

POLIROM, 2019

Colectia Top 10+

Traducere din limba rusa si note de Anda BOLDUR

||||

Extras – Profesorul de literatura

I

Tropaitul copitelor rasuna pe podeaua de barne. Din grajd a fost scos intai Contele Nulin, negru ca pana corbului, apoi Uriasul, alb din cap pana in picioare, si sora-sa Maika. Toti erau cai minunati, de pret. Batranul Selestov puse el insusi saua pe Urias si ii spuse fiicei sale, Masa:

„Hai, Maria Godefroy, incaleca! Hop-la!”

Masa Selestova era cea mai tanara din casa ; implinise optsprezece ani dar familia nu pierduse inca obiceiul sa o socoteasca tot o copila  si toti ii spuneau Mania sau Maniusia; iar de cand trecuse prin oras un circ la care se dusese aproape seara de seara, o poreclisera Maria Godefroy.

„Hop-la!” Striga ea, urcandu-se pe Urias.

Sora-sa Varia, se urca pe Maika, Nikitin pe Contele Nulin, ofiterii – pe caii lor; apoi, lung si falnic, sirul calaretilor, in care tunicile albe ale ofiterilor contrastau cu tinuta neagra a amazoanelor, iesi la pas in curte.

Nikitin bagase de seama atat la incalecare, cat si acum, pe strada, ca Maniusia nu se uita decat la dansul. Il cerceta cu oarecare ingrijorare atat pe el, cat si pe Contele Nulin.

„Serghei Vasilici”, il sfatuia ea, „tine-l tot timpul in frau. Nu-l lasa sa se sperie, se preface.”

Fie ca Uriasul era bun prieten cu Contele Nulin, fie dintr-o simpla intamplare, dar si ieri, si alaltaieri, Maniusia calarise tot alaturi de Nikitin.