Visul celtului de Mario VARGAS LLOSA

DESCRIERE

Mario VARGAS LLOSA
Visul celtului    
r o m a n
HUMANITAS FICTION, 2021
Traducere din spaniola si note de Marin MALAICU-HONDRARI

Extras/ pp. 119-120
A doua sau a treia oara cand au stat singuri, Roger si-a deschis sufletul in fata noii sale prietene, ca un credincios la spovedanie. Ei, irlandeza din familie protestanta ca si el, indrazni sa-i spuna ceea ce inca nu spusese nimanui: acolo, in Congo, traind in mijlocul nedreptatii si violentei, descoperise ce uriasa minciuna era colonialismul si incepuse sa se simta „irlandez”, adica cetateanul unui stat ocupat si exploatat de un Imperiu care storsese sangele si luase sufletul Irlandei. Acum se rusina de atatea lucruri pe care le crezuse si le sustinuse, pe urmele tatalui sau. In acest moment cand, calatorind in Congo, descoperise Irlanda, isi dorea sa fie un irlandez adevarat, sa-si cunoasca tara, traditiile, istoria si cultura ei. 
Alice, cu 17 ani mai mare ca el, il mustra uneori, cu afctiune aproape materna, pentru acele infantile izbucniri de entuziasm care nu se potriveau cu cei 40 de ani ai lui, dar il si ajuta, dandu-i sfaturi si carti, vorbindu-i in asa fel incat discutia devenea pentru el un curs magistral, in timp ce-si beau ceaiul cu fursecuri si scones cu crema si dulceata. In acele prime luni din 1904, Alice Stopford Green i-a fost nu numai amica, ci si maestru si l-a initiat intr-un trecut stravechi, in care istoria, mitul si legenda – realitatea, religia si fictiunea – se amestecau pentru a forma traditia unui popor care, in ciuda efortului Imperiului Britanic de a-i sterge identitatea nationala, continua sa-si conserve limba, felul de a fi, obiceiurile, iar pentru toate astea orice irlandez, protestant sau catolic, credincios sau ateu, liberal ori conservator, trebuia sa se simta mandru si gata s-o apere.