Viorel PANAITE - Razboi, pace si comert in Islam. Tarile romane si dreptul otoman al popoarelor

DESCRIERE

Viorel PANAITE - Razboi, pace si comert in Islam. Tarile romane si dreptul otoman al popoarelor

POLIROM, 2013

Colectia Historia – coordonata de Mihai-Razvan UNGUREANU

Editia a II-a revazuta si adaugita

Extras/ „Inchinarea”: terminologie, ceremonial si semnificatii (p. 288)

„Inchinarea” era asociata intotdeauna cu supunerea. Vlad Dracul a mers la Brusa, la curtea lui Murad II, si, „inchinandu-i-se, i s-a supus”, scria cronicarul bizantin Ducas.

Izvoarele otomane isi aveau propriile formule, alcatuite din sinonime, care defineau relatiile cu principii care acceptasera sa plateasca tribut: „credinta si devotament” [...], „supunere si ascultare” [...], „supunere si servitute” [...] etc In izvoarele otomane, sunt folositi des termenii ita’at si inkiyad („supunere”, „ascultare”). Ei au fost tradusi insa si prin „inchinare” sau „omagiu”. Unul dintre cei mai semnificativi termeni este ’ubudiyet („supunere”), fiind folosit abundent in izvoarele otomane referitoare la relatiile statului otoman cu voievozii tributari. Conform unei cronici anonime, in urma expeditiei sultanale din 1462, „necredinciosii” din Valahia „au venit in grupuri cu dorinta inchinarii si s-au supus Majestatii sale Imparatului” (subl. m.). Inainte de 1475, Stefan cel Mare era - conform fetihname-lei din 1476 – „intr-o stare de ascultare si de platitor de tribut si supunere adevarata si servitute fata de Inaltul meu Prag”. In 1538, „Tara [Moldovei – n.m.] si tot ce era intr-insa s-au supus padisahului”, afirma Muhieddin el-Cemali (m. 1557). [...]

Si cronicarii munteni sau moldoveni  din secolul al XVIII-lea asociau „inchinarea” cu supunerea. Pentru banul Mihai Cantacuzino, Mircea cel Batran ‚a inchinat tara turcilor”, platind haraciu „supt cuvant de supunere” [...] lui Ibrahim, iar Laiota Basarab „cu totul s’a supus, inchinand Tara Romaneasca la Turci”. [...]