Traditie si teologie in scrierile Sfantului Ioan Casian

DESCRIERE

Augustine Casiday  |  Traditie si teologie in scrierile Sfantului Ioan Casian. 

DOXOLOGIA – Iasi, 2015. 

Traducere din limba engleza Lucian Filip. 

Carte tiparita cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului TEOFAN, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei. 

Extras: 

De indata ce vointa a fost intemnitata de puterea de stapanire a celui ce renunta la lume, acesta poate aduce jertfe “de bunavoie”, care sunt cele mai placute de Dumnezeu, dupa cum marturiseste David (Ps.54, 6 [53, 6], 119, 108 [118, 108]). Inca o data, exemplul suprem este Hristos Insusi. 

Din acest punct al maturitatii duhovnicesti, se poate spune cu insemnatate despre oameni ca isi doresc mantuirea, caci vointa lor a fost asimilata cu cea a lui Dumnezeu, in timp ce inainte exista un pericol permanent ca el sa nu-si fi dorit de fapt mantuirea, ci o implinire arbitrara. Aceasta reprezinta lectia suprema a vietii de manastire, pe care novicii trebuie sa o invete daca vor sa progreseze in monahismul crestin. Contrastul intre jertfirea de sine de bunavoie, pe de o parte, si si acceptarea de bunavoie a stapanirii de catre patimi, de cealalta, adica predarea proprie inaintea Satanei, ne ofera o idee despre distanta ce desparte o vointa sanatoasa de una bolnava. Exemplul celui mai reusit caz de cugetare dupa acest model il reprezinta cuvintele de ramas bun ale unui monah aflat pe moarte, relatate de Sfantul Ioan Casian: numquam meam feci uoluntatem [“niciodata nu am facut voia mea”].

Aceasta pilda arata limpede ca Sfantul Ioan Casian adopta o pozitie foarte ferma fata de Filip. 2, 13: ”Caci este Cel ce lucreaza in voi si ca sa voiti”. Aceasta nu numai ca exclude mandria, ci il face pe monahul smerit sa recunoasca la sfarsitul zilelor sale ca el n-a facut voia sa, ci voia lui Dumnezeu. Acesta reprezinta semnul desavarsirii.