Tatiana TOLSTAIA | Zatul

DESCRIERE

Tatiana TOLSTAIA    |    Zatul

Curtea Veche, 2020

Traducere din rusa de Luana SCHIDU

||||

A – Az/ p. 7/ extras

Benedikt isi trase paslarii, tropai din picioare ca sa si-i potriveasca, verifica teava de la aragaz, arunca firimiturile de paine pe podea, pentru soareci, acoperi fereastra cu o carpa, sa nu traga curentul, iesi pe prispa si trase in nari aerul curat, rece ca gheata. Ah, ce bine! Viscolul noptii s-a potolit, zapezile se intind albe si viguroase, cerul se insenineaza, copacii se inalta neclintiti. Doar iepurii negri sar din movila in movila. Benedikt adasta, tragand in sus de barba-i roscata si uitandu-se cu ochii mijiti dupa iepuri. Ar omori macar o pereche, de-o caciulita, dar n-are piatra.

Nici carnea n-ar fi fost rea. Soareci si iar soareci – se cam saturase.

Daca moi bine carnea de iepure negru, o fierbi in sapte ape, o tii cu sare vreo saptamana-doua si o coci in cuptor, pan’ la urma e comestibila.

Sigur, asta daca prinzi o iepuroaica. Fiindca iepurele il fierbi, il fierbi si tot nimic nu iese. Inainte oamenii nu stiau asta – de foame, mancau si masculi. Dar acum au aflat: cine ii mananca, ramane toata viata cu un galgait si o raguseala in piept. Si i se usuca picioarele. Ba ii creste si par in urechi: negru, gros si urat mirositor.