Culorile despartirii de Bernhard SCHLINK

DESCRIERE

Bernhard SCHLINK

Culorile despartirii

POLIROM, 2022

Colectia Biblioteca Polirom Actual – coordonata de Dan CROITORU

Traducere din limba germana si note de Mariana BARBULESCU

Extras/ Inteligenta artificiala

1

Sunt morti – femeile pe care le-am iubit, prietenii, fratele si sora si, oricum, parintii, matusile si unchii. Am mers la inmormantarile lor, dese cu multi ani in urma, fiindca atunci murea generatia de dinaintea mea, apoi rare si iarasi dese in ultimii ani, fiindca moare generatia mea. [...]

2

De la prietenul Andreas n-am vrut deloc sa-mi iau ramas-bun. Si pe el l-am vazut doar la intervale mari in anii de dinaintea mortii lui; dupa ce iesise la pensie, isi luase o locuinta mica in Bavaria, unde traieste fiul lui, Thomas, iar eu ramasesem la Berlin. O data am facut o drumetie prin Bavaria, alta data am avut un program dens de concerte si opera la Berlin, alta data ne-am intalnit la jumatatea drumului, la Kassel, la documenta sau la festivalul de la Bayreuth. Zilele petrecute impreuna erau mereu frumoase, pline de viata, familiare. Suntem prieteni din copilarie.

Dupa moarte, nici el n-a fost prezent sau absent in viata mea altfel decat inainte; si cu el am ramas in dialog, ca si cum am fi avut doar de trecut o perioada pana cand urma sa ne revedem. Si daca, atunci cand Andreas traia, mi-era teama ca prietenia noastra ar putea fi supusa brusc unei presiuni, dialogul cu Andreas mort era lipsit de temeri. Nu trebuia sa-mi mai fie frica de vreo surpriza, de vreo descoperire, de vreo dezvaluire.