DESCRIERE
Virgil Gheorghiu | Tatal meu, preotul care s-a urcat la cer. Amintiri dintr-o copilarie teologica
Editura Deisis – Sibiu, 2008
Editia a III-a
Traducere: Maria-Cornelia Ica jr
Prefata: diac. Ioan I. Ica jr
||||
Extras din Prefata
Trecut pe 22 iulie 1992 la cele vesnice, parintele Virgil Gheorghiu e un caz particular si unic in felul sau in cultura romaneasca a secolului nostru. Poet si teolog, scriitor cu faima mondiala si preot ortodox, el si-a petrecut incepand din 1948 cea mai mare parte a existentei sale in exil, in Franta. Exilul este responsabil nu doar pentru fracturile biografiei, dar si pentru destinul paradoxal al operei si posteritatii sale. Incepand din 1949 si pana in primii ani ai deceniului nostru, el a publicat in Franta peste 40 de volume, romane si pagini autobiografice, ramase – cu doar cateva exceptii – practic necunoscute pana acum cititorului roman. Figura si opera sa exemplara de scriitor crestin si preot ortodox artist isi asteapta inca recuperarea in cultura patriei sale.
Nascut pe 9/ 16 septembrie 1916 in comuna Razboieni (jud. Neamt), viitorul scriitor avea sa-si petreaca o copilarie “teologica” gravitand in jurul bisericii din satul sau de munte si a figurii legendare a tatalui, preotul Constantin Gheorghiu (1873-1974), descendent dintr-o veritabila dinastie de preoti ortodocsi moldoveni. Saracia lucie a preotului Constantin l-a impiedicat sa-si poata da fiul, pe Virgil, la seminar si apoi la facultatea de teologie ca sa devina preot, ceea ce insemna intreruperea succesiunii in Duh a familiei. (Peste ani, departe de tara, la Paris, Virgil Gheorghiu avea sa refaca simbolic si compensatoriu aceasta continuitate.) Astfel, dupa o copilarie fericita in satul natal, tanarul Virgil a fost nevoit sa urmeze intre anii 1927-1935 liceul militar din Chisinau, intrucat acesta era singurul care asigura educatia si, copiilor lipsiti de posibilitati materiale, de a urma o scoala medie. Manifesta de timpuriu o precoce inzestrare literara in revista liceala Crai nou, iar dupa absolvirea liceului (terminat la Cernauti), in 1936 se stabileste la Bucuresti. Aici se inscrie la Facultatea de Filozofie, desfasurand in paralel o intensa activitate publicistica in calitate de secretar literar, poet, reporter si gazetar. Volumele sale de poeme sunt receptate elogios de critica si de public, anuntand o personalitate artistica viguroasa. Mobilizat in 1940, devine reporter de razboi, scriind o serie de reportaje de front incendiare, reluate in doua volume. In 1942 e numit atasat cultural pe langa legatia romaneasca de la Zagreb (Croatia). In urma ocupatiei sovietice a Romaniei, sotii Virgil si Ecaterina Gheorghiu se refugiaza, nu fara peripetii, in Austria si Germania, stabilindu-se (dupa doi ani de lagare ca diplomat al unei tari inamice, si refuzul unei vize de stabilire in SUA si Argentina) in 1948 la Paris. Aici va putea relua in sfarsit continuitatea succesiunii sacerdotale familiale: studiaza teologia si pe 23 mai 1963 e hirotonit preot la biserica ortodoxa romana “Sfintii Arhangheli” din Paris. Si tot aici redebuteaza vijelios in 1949 cu romanul autobiografic Ora 25. Prefatat elogios de marele filozof si dramaturg Gabriel Marcel, “acest frumos roman, acest teribil roman” devine un fulminant succes de librarie. Caz unic in literatura romana, succesul se va transforma intr-un veritabil “best-seller” mondial odata cu traducerea romanului in toate limbile de circulatie mondiala, succes confirmat de ecranizarea sa hollywoodiana din 1961 avand ca protagonist un “star” de talia lui Anthony Quinn. In cele aproape cinci decenii de exil francez, Virgil Gheorghiu va publica peste 40 de volume, in care va zugravi, pe de o parte, drama spirituala a secolului nostru si a Romaniei intrate prin ocupatia sovietica sub jugul totalitarismului comunist, iar, pe de alta parte, va infatisa o alternativa spirituala la criza veacului: viziunea despre lume si viata a Romaniei eterne (a “nemuritorilor de la Agapia”) si a Ortodoxiei romanesti milenare traita in satele Moldovei natale.
